sâmbătă, 27 decembrie 2014

Calendar 2014

Se apropie incet, incet sfarsitul de an, iar unul nou bate la usa. Acum e momentul sa ne readucem aminte de toate momentele frumoase sau mai putin frumoase traite in anul ce e pe sfarsite si sa ne facem planuri pentru noul an.
Ca o retrospectiva pentru anul 2014, voi aduna toate pozele lunilor intr-o singura postare. Toate pozele au fost facute in gradina mea de-a lungul anotimpurilor.

Prima luna din 2014 a venit cu zapada, dar si cu perioade cu temperaturi ridicate. In poza, nucul urias din livada, imbracat cu un strat de nea.


FEBRUARIE
A trecut repede, cu putina zapada si cu planuri pentru gradina. In poza, banca din livada, acoperita de zapada.


Prima luna de primavara, cu natura care revine la viata si cu multa munca in gradina si nu numai. In imagine este corcodusul inflorit, intr-o zi innorata din luna martie.


In aprilie, fiind mult timp plecati in vacanta din Mauritius si Reunion, iar apoi ocupati cu Pastele, nu am avut prea mult timp de petrecut in gradina. Totusi ne-au surprins in mod placut straturile pline cu lalele, zambile si anemone si liliacul inflorit putin mai devreme. 


Ultima luna de primavara a venit cu caldura si vreme buna la inceput, pentru ca apoi sa ploua aproape neintrerupt. Mai jos, un iris pozat probabil intre doua reprize de ploaie, candva la sfarsitul lunii mai.


In iunie a fost cand frumos si cald, cand mai racoare si ploi. Zilele erau lungi iar gradina era la apogeu, plina de flori si fructe de vara. Dintre toate florile am ales sa pozez agapanthusul sau crinul african alb, care a inflorit pentru prima oara de cand il am, de vreo 3 ani.


Cred ca anul asta luna iulie a fost cea mai racoroasa si mai ploioasa luna de vara de cand tin eu minte. Totusi, gradina a ramas la fel de frumoasa si cu siguranta mult mai verde decat daca ar fi fost calduri mari. Lavanda a inflorit, aducand in gradina un aer provensal.


La fel ca si luna trecuta, cu putine zile de canicula, in rest cu ploi, dar macar am mancat rosii din gradina. Mandevilla sau iasomia braziliana s-a adaptat perfect la mine si a inflorit neintrerupt aproape toata vara.


Prima luna de toamna a fost frumoasa, cu temperaturi ridicate si mult soare. A mai sters oarecum din amintirea verii mult prea reci si ploioase. Incep sa se coaca merele iar tufele de crizanteme zambesc in soarele de septembrie. 


Nici in octombrie nu a fost urata vremea. In livada merele coapte arata minunat in pomi, dar au fost apoi culese si depozitate - si acum mai avem inca rezerve din merele noastre.


A fost destul de friguroasa luna aceasta, spre sfarsit ei, cu multe zile cu temperaturi negative peste noapte. Rar am vazut soarele, iar chiciura era mai mereu asezata dimineata pe crengile si fruzele copacilor.


Ultima luna din an a fost mai calda decat in mod normal, cu putina zapada doar acum, la sfarsit. Cu toate acestea spiritul Craciunului nu a lipsit iar Sarbatorile de Iarna au fost la fel de frumoase.


Cam asa a trecut, pe nesimtite aproape, anul 2014 in gradina mea. Astept de la 2015 sa fie un an mai bun, si cu vreme mai prietenoasa.
Va doresc tuturor un an nou fericit, plin de realizari pe toate planurile, cu sanatate si bucurii! La multi ani si sa ne revedem cu bine in 2015!

marți, 23 decembrie 2014

Poza lunii decembrie

Iata ca suntem deja in preajma Craciunului si de zapada nici nu poate fi vorba. Am tot sperat ca pentru poza de luna aceasta sa fie gradina ninsa dar se pare ca avem parte de o vreme primavaratica.
Singurul care mai aduce aminte de Sarbatorile care bat la usa este bradul impodobit, anul acesta in rosu si argintiu.
Acestea fiind zise, va urez un Craciun minunat, petrecut alaturi de familie si de prieteni!


sâmbătă, 13 decembrie 2014

Dimineata


"E-n zori, e frig de toamna,
Si cat cu ochii vezi 
Se-ncolaceste fumul
Si-i pacla prin livezi"

Dimineata asta ne-a intampinat cu o ceata densa, apasatoare, care nu da semne ca s-ar ridica prea curand.
Pe geam abia daca se vede pana la casa vecinilor de peste drum. In livada, pomii sunt inconjurati din toate partile de ceata iar orasul nici ca se vede in zare. Chiar m-am mirat cum de a trecut toamna fara sa avem parte de cateva zile cu ceata...iata ca si-a facut aparitia acum, la inceput de iarna.
Atmosfera bacoviana mai e completata si de chiciura de pe crengile pomilor si de pe iarba.





duminică, 7 decembrie 2014

Gradina Muzeului Sorolla

De obicei muzeele au grija sa isi faca publicitate astfel tot mai multa lume sa afle detalii despre ele.
Nu este cazul Muzeului Sorolla din Madrid, daca nu aflam de el de la o cunostinta nici nu am fi stiut de existenta lui, si ar fi fost pacat. Muzeul este de fapt casa in care a stat pictorul spaniol Joaquin Sorolla cea mai mare parte a vietii si totodata locul unde a pictat cele mai multe dintre operele sale (unele expuse si la Prado). Se afla situat relativ in zona centrala a orasului, intre doua cladiri mai inalte si este ca o oaza de verdeata, avand o gradina superba in jurul vilei, cu fantani, iazuri, mozaicuri in stil andaluz si o multime de flori, creata chiar de pictorul insusi.
Gardul dinspre strada este acoperit cu o iedera deasa asa incat zgomotul masinilor este bine atenuat, creandu-se o atmosfera calma si linistitoare. Pictorul a folosit gradina ca sursa de inspiratie pentru operele sale, mai ales in ultima parte a vietii sale. Este foarte interesant cum inauntrul vilei regasesti tablouri cu imagini din gradina prin care tocmai ai trecut. 
Mobilierul dinauntru s-a pastrat in mare parte, doar cateva elemente au fost inlocuite sau indepartate.
Ca o concluzie, muzeul este putin diferit de celelalte muzee pe care le-am vazut fiindca nu iti creeaza senzatia ca esti intr-un loc public, ci iti da aproape senzatie ca in propria gradina.







marți, 2 decembrie 2014

Madrid

 Madrid - capitala Regatului Spaniei, incepand din anul 1563, simbolul monarhiei spaniole, oras al culturii, fotbalului si al gastronomiei. Cam asa vad eu Madridul dupa o excursie de 3 zile prin capitala iberica. Desi putin reticent in a alege sa vizitez acest oras, care se alfa oarecum in umbra Barcelonei, cum am ajuns prima data aici si m-am uitat putin in jur am constatat ca este superb. Strada principala, Gran Via, este un muzeu in aer liber,  fiecare cladire avand o arhitectura deosebita, ce imbina placut noul cu vechiul, Palatul Regal are cel mai frumos decor interior din cate am vazut pana acum iar Muzeul Prado isi merita pozitia, printre primele 10 cele mai frumoase muzee ale lumii.

Dar sa le luam pe rand. Palatul Regal, unde si-au avut resedinta toti regii Spaniei nu este foarte mare comparativ cu alte palate cum ar fi Versailles, spre exemplu. Are in fata o piata enorma si este amplasat fata in fata cu Catedrala Almudena.
Odata ce ai intrat in Palat nu ai cum sa nu fi coplesit de decorurile minunate din numeroasele incaperi. Tapetele de pe pereti, candelabrele, mobilierul sunt unice si absolut superbe. Pe masura ce treci dintr-o camera in alta parca te intorci in timp, in vremurile de glorie ale monarhiei spaniole.



Parcul Retiro, parcul central din capitala Spaniei, unde madrilenii aleg sa isi petreaca timpul liber in aer curat, este dominat de statuia regelui Alfonso al XII-lea.
Mai jos, o reprezentatie stradala a celebrului dans flamenco, cu oameni imbracati in costume nationale.







Si acum Prado! Imensul muzeu de arta este de departe cel mai cunoscut obiectiv din Madrid, cu o colectie impresionanta de picturi si sculpturi ale mai multor artisti celebri in frunte cu Velazquez, El Greco, Goya sau Rafael.
Dupa o plimbare de aproape o ora si jumatate nu am apucat sa vedem nici macar jumatate din toate exponatele, am mers sa le vedem doar pe cele mai cunoscute. Dintre toti, stilul atipic al lui El Greco m-a fascinat cel mai tare. Mi-ar fi placut sa ma pricep ceva mai mult in domeniu, astfel sigur as fi apreciat mai tare tot ce am vazut aici. In concluzie, daca ajungeti vreodata in Madrid, trebuie neaparat sa vizitati Muzeul Prado indiferent daca sunteti cunoscatori intr-ale artei sau nu.



La final, gara Atocha, unde au avut loc atentatele din 11 martie 2004. Inauntrul sau se afla o mica gradina botanica cu palmieri si alte plante exotice.


Madridul a insemnat pentru mine o frumoasa supriza in primul rand pentru ca nu ma asteptam sa fie asa de frumos si impresionant. Practic nu am gasit vreau loc din oras care sa pot spune ca imi displace sau ca este urat si neingrijit. Recomand cu caldura acest oras cu atat mai mult cu cat este relativ aproape.

joi, 27 noiembrie 2014

Poza lunii noiembrie

Am ajuns si la finalul ultimei luni de toamna, cu specificarea ca, cel putin in ultima saptamana a fost iarna de-a dreptul, cu temperaturi sub "-" dimineata si peste noapte.
Gradina este evident, goala, greu se mai gaseste ceva de fotografiat. Dar totusi mai e gutuiul, care este ultimul dintre pomi care isi pierde frunzele si chiar  mai are si acum inca vreo cateva pe ramurile sale. Astazi, am iesit la o scurta plimbare prin gradina. Cum a fost foarte frig, si de asemenea umezeala mare, s-a lasat o chiciura glaciala peste toata natura, iar ce a mai ramas din frunzele pomului au fost imbracate cu stratul de ace de gheata. In rest, gradina doarme, asteptand primele raze ale soarelui de primavara ca sa revina la viata.


duminică, 16 noiembrie 2014

Otetar rosu

Pentru a mai iesi putin din atmosfera alegerilor, va arat cateva poze cu ultimele culori din toamna aceasta- otetarul rosu (rhus typhina). Pozele sunt de saptamana trecuta, acum i-au cazut toate frunzele. In fiecare toamna remarc cat de frumos isi coloreaza frunzele acest arbust si ce nuanta intensa de rosu capata. Este frumos si vara deoarece are o tenta exotica, aducand a palmier. Are o crestere extrem de rapida, asa ca sa nu va mirati daca dupa un an de la plantare se face dublu. 



Si in final, bobocii de camelie pe care ii asteptam de atata timp. Mi-am comandat camelia in decembrie 2012 si de atunci nu am avut norocul sa infloreasca. Iata ca acum se pare ca daca ii merge bine, prin februarie-martie va voi arata florile de camelie.


miercuri, 5 noiembrie 2014

Despre vulcani

Vulcanii sunt formatiuni geologice rezultate din eruptia magmei (lava vulcanica) aflata in mantaua sau scoarta Pamantului dar ma opresc aici cu definitia stiintifica pentru ca restul de informatie despre vulcani o gasiti si pe internet sau in carti.
In locurile pe care le-am vizitat pana acum am avut de trei ori tangente cu vulcani activi. Prima data in Bali, o insula din arhipelagul indonezian, dupa aceea in Costa Rica, in 2012 iar mai apoi, anul acesta in insula franceza Reunion din sudul Oceanului Indian. Pot sa spun ca de fiecare data m-a fascinat nu doar peisajul vulcanic unic ci si curajul locuitorilor de a se afla atat de aproape de un astfel de "monstru tacut" care le poate aduce moartea in orice clipa.

In insula Bali cand am fost, in 2010, stiu ca am reusit sa vedem Vulcanul Batur doar fugitiv fiindca eram intr-un tur organizat, cu un autocar si nu puteam sa stam cat doream noi. Totusi, am remarcat ca inca se vede lava intarita de la eruptia din anul 1968 care nu permite vegetatiei sa creasca in zonele respective. De asemenea, in craterul vulcanului s-a format si un lac, care poarta acelasi nume. Asezarile omenesti se afla relativ aproape de conul vulcanic iar la o eruptie mai puternica exista pericolul ca lava sa inghita cu totul casele, ceea ce face ca viata aici sa fie sub un stres continuu, dar totusi cred ca oamenii s-au obisnuit deja cu ideea de a trai aproape de un factor cu potential fatal pentru ei.



Daca in Bali nu am avut prea mult timp la dispozitie de petrecut langa vulcan, in Costa Rica am stat o zi si o noapte cazati la un hotel pe un versant opus, cu o minunata priveliste spre acesta. Dintre toti pe care i-am vazut, Vulcanul Arenal are cea mai tipica forma pentru un vulcan, cu varful tuguiat mai mereu acoperit de o pacla de nori sau de aburul emis de el (nu mi-am dat seama exact ce era). Hotelul la care am stat avea o gradina superba cu doua piscine, orientate exact spre impunatorul munte, asa incat puteai vedea vulcanul stand in piscina inconjurata de plante care mai de care mai frumoase.


A treia, ultima si cea mai apropiata experienta a fost anul acesta in Reunion care este in sine o insula vulcanica, asa incat Piton de la Fournaise nu este nici pe departe singurul vulcan din micuta insulita franceza, insa este cel mai vizitat de turisti deoarece se poate ajunge pana pe platoul vulcanic unde, din loc in loc, se zaresc cratere secundare mai mici. Piton de la Fournaise este un vulcan deosebit de activ, ba chiar cand am fost noi acolo el fumega. Ulterior am aflat ca in iunie 2014, adica la doua luni dupa ce l-am vizitat, a si erupt.Este o senzatie incredibila dar si ciudata sa pasesti pe un platou vulcanic stiind ca poate sub tine clocoteste lava gata sa erupa in orice moment. Peisajul, desi sterp, este foarte interesant el constand in roci vulcanice si cateva tufisuri marunte ce cresc in amestecul de nisip rosu cu pamant argilos. Dintre toate locurile, aici m-am simtit cel mai "aproape", si la propriu si la figurat de un vulcan activ.




sâmbătă, 25 octombrie 2014

Poza lunii octombrie

Daca portocalele sunt fructele specifice zonei mediteraneene, iar bananele sunt caracteristice zonei calde,ecuatoriale, atunci cu siguranta merele reprezinta simbolul climatului nostru, temperat. Marului ii merge cel mai bine in zonele cu clima temperat oceanica sau continentala, intr-un sol fertil, pe versantii cu orientare sudica unde primeste suficienta lumina pentru a-si coace fructele divers colorate, de la galbene sau verzi, pana la rosii.
Si pentru ca este octombrie si se culeg de prin gradini ori livezi ultimele roade, m-am gandit ca o poza cu unul dintre merii din livada mea se potriveste cel mai bine pentru a doua luna de toamna. Pomii nu au fost asa incarcati anul acesta, insa fructele au fost mai mari, ca o consecinta a faptului ca vara a fost ploioasa. Parca in poza de mai jos ar fi un brad de Craciun impodobit cu globuri rosii, nu un mar plin de ionatane.
Va doresc o toamna frumoasa in continuare!


duminică, 12 octombrie 2014

Prin paduri

Nu sunt cel mai mare fan al toamnei dar nu pot sa nu remarc ce frumoasa e natura cand isi schimba culorile!
Intr-o tura cu masinile de teren (o modalitate perfecta de a patrunde pana in inima padurii) am observat tranzitia dintre verdele verii si culorile toamnei. Nu am putut sa nu remarc un lucru care, zic eu, este imbucurator si anume ca inca mai avem la noi in tara destule zone relativ salbatice, in care nu vezi vreun semn al trecerii omului pe acolo. O asemenea salbaticie este aproape imposibil de gasit in alte tari cum ar fi Anglia, spre exemplu. Dupa ce am cutreierat padurile in lung si-n lat, am urcat si pe Muntii Apuseni, mai exact pe Muntii Trascaului, unde ne-au intampinat casele specifice acestei zone, alaturi de capitele de fan si cativa locuitori care mai populeaza inca satele de munte din Apuseni. Pe la mijlocul zilei, ne-am oprit intr-o poiana in varf de munte pentru un picnic la 1000 de metri, cu o minunata priveliste si cu aer curat.




Ce interesante sunt brandusele de toamna; cresc doar in anumite spatii relativ mici, insa una langa alta, alcatuind parca un covor natural. Si asta in ciuda faptului ca ar avea la dispozitie portiuni imense de pasune montana. Sa fie oare din cauza solului?





In poza de mai sunt, niste doamne s-au aratat curioase de vizita noastra prin partile acelea. Mai jos, masina cu care am cutreierat padurile.