miercuri, 27 noiembrie 2013

Toamna în Grădina Botanică

Desi in fiecare an imi propun sa vizitez Gradina Botanica din Cluj primavara sau vara, la apogeu, foarte rar se si intampla. Anul acesta nu a facut exceptie si ca de obicei, din diferite motive, vara nu am mers si doar acum am apucat sa mai vad odata gradina, inainte de venirea iernii.
Erau chiar multe de vazut,de la rondourile cu varza decorativa si crizanteme, pana la florile tropicale din sere.


 Priveliste din turnul cu apa, inspre dealurile din cealalta parte a orasului, printre ramurile brazilor si pinilor, iar mai jos un boboc singuratic de mac californian.





Zona care imi place cel mai tare din gradina, sunt gradinile romane, vara fiind mult mai frumoase, pline de flori. Acum mi-a atras atentia capitelul coloanei corintice, pe care incepe sa se impleteasca iedera.


  
Nu in ultimul rand si in sere erau multe de vazut, de la frumoasele camelii inflorite (se puteau poza doar de dupa geam, de aceea e asa incetosata poza) pana la plante meditareneene precum mandarinul sau rodiul.



Hortensiile se pregateau sa infloreasca iar florile de anthurium se catarau pe un zid special amenajat, prin care curgeau picaturi de apa.



sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Ceaţă

Peste noapte, fiind umezeala mare, s-a lasat o ceata densa si groasa, astfel ca, astazi de dimineata, nu se mai vedea nici macar pana la casa si gradina vecinilor.
Nu imi displace cand e ceata, ba uneori chiar imi place pentru ca imi da impresia de liniste. In gradina, printre pomi era o placere sa te plimbi, mai ales ca din cauza cetii nu se vedeau blocurile si betoanele din oras.

O inflorescenta de papadie, trecuta deja, cu stropi de apa pe ea; poate fi usor condundata cu un fulg de zapada.


Nucul urias din varful livezii, invaluit in ceata.


Plimbare de dimineata printre pomii desfrunziti si ceata groasa, care s-a incapatanat sa se risipeasca pana pe la ora 13. Apoi a iesit un soare asa de frumos!


Gutuiul, ultimul mohican din livada, singurul care mai are inca frunze pe el. Este ultimul dintre pomi care infloreste primavara, dar si ultimul caruia ii cad frunzele, acum, toamna.


Bobitele, udate de umezeala din are (oare stie cineva ce sunt, ca fructe de soc nu sunt?).



sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Sfârșit de toamnă?

Nu, nu e pus din greseala acel semn de intrebare la titlu, este pus intentionat, pentru ca am constatat, surprins, ca acest sfarsit de toamna (deja e trecut de jumatatea lunii noiembrie, deci poate fi socotit sfarsit), nu e chiar cum ar trebui sa fie, deoarece temperaturile, pana acum cateva zile erau de pana la 20 de grade si chiar peste, iar ploile de toamna si-au facut aparitia doar din cand in cand.


Ca urmare:
Caisul a inceput sa infrunzeasca, mi-e si mila de el ca o sa-l prinda inghetul asa, cu frunzele pe el. S-a lasat si el prostit de vreme, din pacate.



Gura-leului care, pe la inceputul lui octombrie dadea semne ca isi va da obstescul sfarsit, acum are boboci care asteapta sa infloreasca la urmatoarele raze de soare care vor cadea pe el.


Pana si margaretele pitice au aparut prin iarba, ca intr-o zi de mijloc de primavara.


Dar am insa senzatia ca nu sunt eu singurul care nu mai intelege nimic din ce se intampla cu vremea asta. Se pare ca si el e placut surprins ca iarna intarzie sa apara cu gerul care il supara atat de tare la oase si isi permite sa traga linistit un pui de somn.


vineri, 8 noiembrie 2013

Prin grădina

Nu am mai scris de ceva timp despre gradina, asa ca i-a venit si ei timpul. 
Toamna se apropie de sfarsit si totusi gradina arata destul de bine. E mult de munca cu stransul frunzelor, cu sapatul de toamna dar si cu focul pe care va trebui sa il fac pentru a arde gramezile de frunze adunate. Insa atat timp cat e vreme buna e o placere sa lucrezi in gradina.


Inspre livada e ceata. Imaginea e dezolanta, cu pomii fara frunze, macar cele doua lampione stau
 frumos agatate in copac.


O raza de soare este totusi si in gradina.


Veteranele de razboi- ultimele mere.



 Verde de thuja, rosu de berberis si galben de mesteacan- semafor sau steagul Boliviei.


 Luna noua se grabeste sa se arate pe cer , imediat ce soarele apune si vegheaza cuminte, alaturi de Luceafar peste oras. 


Nu in ultimul rand: LA MULTI ANI tututor celor ce poarta numele Mihai, Gabriel, Mihaela, Gabriela si derivatele! O zi onomastica frumoasa sa aveti!

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Deltă

Soarele rasare incet peste stufarisurile bogate ale Deltei Dunarii. E ora 7 dimineata, iar noi, pescari amatori, pornim cu o barcuta cu motor, la pescuit de stiuca. Ne minunam de peisajul pe care il avem in fata ochilor si speram sa prindem ceva pesti. E asa o liniste la ora aia. Doar motorul barcii care deranja apa si cate un ciripit se auzeau in tacerea diminetii.


 Soarele deja e sus pe cer, natura s-a desteptat iar un grup de rate salbatice se balaceste intr-un canal al Deltei.


La sfarsitul sesiunii de pescuit, ne declaram multumiti, cea mai mare stiuca cantarind 3 kg si ceva. In poza nu e decat o mica parte din captura.



Un cormoran ne privea de sus, stand si savurand dimineata linistita.


Revenind pe uscat, gasim tufe pline cu bobite galbene si portocalii de catina.



 In satul C. A. Rosetti, in apropiere de Sulina, vedem casele dobrogene traditionale, cu acoperis de papura
si tocurile de la geamuri albastre.


Ne intalnim si cu caii salbatici de la Letea.


Excursia a fost acum o saptamana, duminica trecuta, cand s-a incheiat sezonul stiuca 2013. Abia asteptam sa revenim la anul in frumusetile Deltei.