Poza lunii ianuarie

Asa cum v-am spus la inceputul anului, la finalul fiecarei luni, pe parcursul lui 2014 voi pune cate o poza reprezentativa. Acum, la finalul lui ianuarie, a primei luni din an, dupa un debut cu vreme aproape primavaratica, cu caldura si vreme buna, spre sfarsit a venit totusi si iarna. A nins, gradina arata altfel, iar azi a fost prima zi cand a iesit si soarele asa ca am putut sa ies in gradina, la plimbare printre straturile groase de nea care acopereau pamantul si copacii imbracati in straie albe.

Mi-a placut cum arata nucul batran din livada, cu zapada de pe ramurile sale lungi si cu stratul de la baza si in fundal cu cerul albastru.

PS: La multi ani sarbatoritilor de azi, Ioan, Vasile si Grigore!

Ceaţă

Peste noapte, fiind umezeala mare, s-a lasat o ceata densa si groasa, astfel ca, astazi de dimineata, nu se mai vedea nici macar pana la casa si gradina vecinilor.

Nu imi displace cand e ceata, ba uneori chiar imi place pentru ca imi da impresia de liniste. In gradina, printre pomi era o placere sa te plimbi, mai ales ca din cauza cetii nu se vedeau blocurile si betoanele din oras.

O inflorescenta de papadie, trecuta deja, cu stropi de apa pe ea; poate fi usor condundata cu un fulg de zapada.

Nucul urias din varful livezii, invaluit in ceata.

Plimbare de dimineata printre pomii desfrunziti si ceata groasa, care s-a incapatanat sa se risipeasca pana pe la ora 13. Apoi a iesit un soare asa de frumos!

Gutuiul, ultimul mohican din livada, singurul care mai are inca frunze pe el. Este ultimul dintre pomi care infloreste primavara, dar si ultimul caruia ii cad frunzele, acum, toamna.

Bobitele, udate de umezeala din are (oare stie cineva ce sunt, ca fructe de soc nu sunt?).