marți, 15 martie 2016

Plante din ținuturi ostile

Cine spunea ca plantelor le este indispensabila apa avea dreptate doar pe jumatate. Intr-adevar, plantele au nevoie de apa, dar exista unele care se pot descurca bine si cu foarte putina apa, inmagazinand in diverse parti ale lor (radacini, tulpini, frunze/spini) rezerve de lichid.
Cactusul, poate cea mai cunoscuta planta xerofita (specifica mediilor uscate), se adapteaza perfect la mediul tropical-uscat sau subtropical, de aceea este intalnit adesea in zonele desertice de pe glob. Acesta are proprietatea de a pastra in el, pentru mult timp, o cantitate mare de apa, spinii (practic, niste frunze adaptate la mediul uscat) impiedicand evaporarea. Florile sunt, in general mari, fara miros si se deschid seara. Sucul de cactus poate fi consumat de catre oameni, el fiind foarte hidratant. 
Il intalnim in: majoritatea mediilor desertice de pe glob; desertul Mexican, Mojave, Sahara, Namib, Atacama, in Australia, in zonele mediteraneene din sudul Europei.



Specifica, mai degraba, zonelor inalte si stancariilor, urechelnita (Sempervivum Tectorum) este adesea intalnita in muntii din sudul Europei si in Asia. Este o planta suculenta, care se adapteaza atat la conditiile de seceta prelungita si caldura, cat si la perioade lungi de frig. Se inmulteste extrem de rapid, de aceea trebuie controlata atunci cand este plantata in strat, existand pericolul de a invada tot stratul. 
O intalnim in: Muntii Alpi, Muntii Apenini, Muntii Balcani, Muntii Caucaz, Anatolia, Armenia.



Un alt mediu ostil, in care totusi se gasesc plante, este stepa, cu campiile intinse si batute de vant. Datorita vanturilor puternice, plantele din aceasta zona nu se dezvolta foarte mult in inaltime si au adesea forma de tufa. Este si cazul ierbii albastre (Festuca glauca), o planta extrem de decorativa, care se poate adapta usor la orice tip de sol, (mai putin la cele foarte umede) dar si la lipsa de apa sau la vant puternic. Este o planta vesnic verde.
O intalnim in: zonele de stepa din Europa Estica si America de Nord, in pampasul argentinian.



sâmbătă, 5 martie 2016

Poezie în imagini

Inginind prin vai taria
suna ramul, suna glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.



Prinsi de duhul înverzirii
prin gradini ne-nsufletim.
Pe masura-nalta-a firii
gîndul ni-l dezmarginim.


Ce-am uitat, aprindem iara.
Sub vesminte ne ghicim.
Cautam în primavara
un tarîm ce-l banuim.



Cautam pamîntul unde
mitic sa ne-alcatuim, 
ochi ca oameni sa deschidem, 
dar ca pomii sa-nflorim. 


(Lucian Blaga - "Focuri de primavara")

marți, 1 martie 2016

Cap de primăvară

Astazi este prima zi de primavara, o sarbatoare pe cat de frumoasa, pe atat de plina de semnificatii - majoritatea ne sunt cunoscute, dar unele poate nu. Spre exemplu, toti stim ca 1 martie este simbolul inceputului, dar cu toate ca este data inceputului primaverii, la romani, care foloseau un alt calendar, ce avea doar 10 luni, prima zi de martie era ziua inceputului de an, anul nou - oarecum parca era mai bine sa fie asa; altfel ai incepe anul stiind ca odata cu el incepe si primavara.
Facand o scurta plimbare prin gradina, deoarece vremea a fost superba azi, am constatat ca primavara si-a intrat de tot in drepturi:




Irisii pitici (iris reticulata) infloresc aproape intotdeauna in preajma datei de 1 martie.