luni, 30 noiembrie 2015

Nuferi

Plantele nu cresc numai in sol, iar universul vegetal nu se limiteaza doar la pamant. La fel de bine gasim plante care cresc si in apa sau in zonele umede - plantele hidrofile si higrofile. Poate cel mai cunoscut in acest caz este nufarul, numit uneori si lotus (mai ales in Asia). Desi pare o planta exotica, ea creste foarte bine si la noi, fiind foarte raspandit in Delta Dunarii, cum de altfel se dezvolta in aproape toate apele dulci din Europa, Asia, nordul Africii si America de Nord, fiind o specie destul de invaziva. Florile de nufar nu dureaza mult odata ce au fost taiate, in cateva minute se vor vesteji. Are un parfum fin si unic, foarte cautat de maestrii parfumieri.
In cultura si arta europeana, imaginea nufarului se regaseste in numeroase poezii si tablouri care surprind florile acvatice (cel mai bun exemplu sunt tablourile lui Claude Monet).
Pe continetul asiatic insa simbolistica lotusului este mult mai ampla.  Importanta nufarului este atat de mare acolo, incat planta ajunge aproape la un nivel de sacralitate, mai ales in India si Sri Lanka. La hindusi, nufarul este simbolul perfectiunii si al puritatii, datorita corolei sale care se desface acoperind cu petalele murdaria si raul din lume. Faptul ca planta creste din adanc, din abis si intuneric si ajunge la suprafata, la lumina, avand puterea sa si infloreasca, apropie imaginea nufarului de spiritualitate si de dezvoltarea sufleteasca a fiintei umane. In budism, lotusul este reprezentat, in mod concret, prin celebra pozitie de meditatie, in care omul incearca imitarea perfectiunii florii de nufar, scopul suprem fiind iluminarea trupului, spiritului si mintii. Insusi Buddha, asa cum apare in numeroase picturi si reprezentari din zona sud-estului Asiei, folosea pozitia lotus cand medita. 
La egiptenii antici, floarea de nufar era asociata cu renasterea, dar in unele cazuri si cu transformarea. Apare adesea in hieroglife, alaturi de imaginea zeului Nun - Nun reprezinta apa primordiala, care ii impinge barca zeului soare Ra, dand nastere astfel unei noi zile.





Mai jos, o statuie care il infatiseaza pe Buddha in pozitia lotus (Sri Lanka).


P.S: La multi ani tututor celor care isi sarbatoresc astazi ziua onomastica!

duminică, 1 noiembrie 2015

Museo del Prado

In urma cu un an, am fost intr-0 minunata excursie in capitala Spaniei, Madrid. Imi aduc aminte cu mare placere de locurile vizitate, de decoratiunile minunate ale Palatului Regal, de aglomerata Gran Via si de jamonul si sangria de la restaurantele madrilene.
Insa parca tot emblema capitalei spaniole mi-a ramas cel mai bine in minte, poate si pentru faptul ca de mult asteptam sa il vizitez - este vorba bineinteles despre Muzeul Prado. Denumirea vine de la cuvantul "prado", care in spaniola inseamna pajiste. Anul trecut, cand l-am vizitat, muzeul sarbatorea 195 de ani de la inaugurare, in anul 1819,  fiind construit la ordinul regelui Carlos al III-lea. Prado este considerat unul dintre cele mai interesante muzee de arta din lume, iar unii afirma ca ar detine cea mai importanta colectie de pictura europeana din lume. Cand am vizitat Prado, am intrat pe la poarta strajuita de statuia lui Francisco de Goya si am stat la o coada decenta, de aproximativ 10 persoane, dar care s-a miscat repede, fara probleme. A trebuit apoi sa ne alegem ce galerii sa vedem, pentru ca era imposibil de vazut tot - si am ales Velazquez, El Greco, Rembrandt, Goya, Caravaggio si Rafael. Pe masura ce cutreieram holurile largi, eram din ce in ce mai obositi, dar si mai incantati de ce am vazut, secole intregi de cultura umana stand expuse pe pereti in fata ochilor nostri. Am fost impresionat de pictura lui Velazquez (cu celebra "Las meninas"), dar mai ales de tablourile lui El Greco, cu stilul sau misterios si chiar sumbru - parca mi-l si imaginam cum picteaza intr-o camera intunecoasa, la lumina slaba a unei lumanari. Am trecut rapid apoi pe la pictura italiana, cu Rafael si Caravaggio in prim plan, ca mai apoi sa ajungem la Goya, pictorul "Majelor", cu o opera ce si-a atins apogeul spre sfarsitul vietii pictorului. Cand am iesit din muzeu, obositi si infometati, am fost intampinati afara de ritmuri de flamenco si de o formatie de dansatori care performau dansul traditional spaniol.