In urma cu un an, am fost intr-0 minunata excursie in capitala Spaniei, Madrid. Imi aduc aminte cu mare placere de locurile vizitate, de decoratiunile minunate ale Palatului Regal, de aglomerata Gran Via si de jamonul si sangria de la restaurantele madrilene.
Insa parca tot emblema capitalei spaniole mi-a ramas cel mai bine in minte, poate si pentru faptul ca de mult asteptam sa il vizitez - este vorba bineinteles despre Muzeul Prado. Denumirea vine de la cuvantul "prado", care in spaniola inseamna pajiste. Anul trecut, cand l-am vizitat, muzeul sarbatorea 195 de ani de la inaugurare, in anul 1819, fiind construit la ordinul regelui Carlos al III-lea. Prado este considerat unul dintre cele mai interesante muzee de arta din lume, iar unii afirma ca ar detine cea mai importanta colectie de pictura europeana din lume. Cand am vizitat Prado, am intrat pe la poarta strajuita de statuia lui Francisco de Goya si am stat la o coada decenta, de aproximativ 10 persoane, dar care s-a miscat repede, fara probleme. A trebuit apoi sa ne alegem ce galerii sa vedem, pentru ca era imposibil de vazut tot - si am ales Velazquez, El Greco, Rembrandt, Goya, Caravaggio si Rafael. Pe masura ce cutreieram holurile largi, eram din ce in ce mai obositi, dar si mai incantati de ce am vazut, secole intregi de cultura umana stand expuse pe pereti in fata ochilor nostri. Am fost impresionat de pictura lui Velazquez (cu celebra "Las meninas"), dar mai ales de tablourile lui El Greco, cu stilul sau misterios si chiar sumbru - parca mi-l si imaginam cum picteaza intr-o camera intunecoasa, la lumina slaba a unei lumanari. Am trecut rapid apoi pe la pictura italiana, cu Rafael si Caravaggio in prim plan, ca mai apoi sa ajungem la Goya, pictorul "Majelor", cu o opera ce si-a atins apogeul spre sfarsitul vietii pictorului. Cand am iesit din muzeu, obositi si infometati, am fost intampinati afara de ritmuri de flamenco si de o formatie de dansatori care performau dansul traditional spaniol.
