Grădina botanică Balata

Daca tot ploua afara (marti a fost un adevarat potop cu ploaie torentiala si grindina uriasa care a cam devastat gradina - se pare ca natura da semne ca nu ne mai suporta si ne pedepseste cu orice ocazie pentru felul cum ne purtam noi cu ea) inevitabil ma intorc cu gandul la soare si vacanta. Asa ca pana cand se va arata si la noi soarele, e loc pentru o noua poveste din Martinica. 

Martinica este numita, ea insasi, "insula florilor", gradina botanica imensa, asa ca este putin ciudat, sau cel putin asa mi s-a parut mie, ca intr-o zona tropicala in care oricum vegetatia e bogata si extrem de diversificata, sa mai existe si o gradina botanica. Cu toate ca am fost putin reticent la inceput, ma intrebam ce putem vedea mai mult decat vazusem deja in jungla, am fost totusi foarte impresionat de Balata. Mi s-a parut ca parca toata vegetatia din "insula florilor" era concentrata in cele trei hectare ale gradinii botanice. Impartita in mai multe zone, Balata se vrea a fi o reprezentare a tuturor regiunilor tropicale de pe glob, de la vegetatia specifica Americii Centrale si de Sud si Caraibelor, pana la cea din Indonezia, Madagascar sau Africa si chiar Japonia. Ceea ce face speciala aceasta gradina sunt niste poteci suspendate, care serpuiesc printre copaci, la 15 metri inaltime, oferind o panorama superba atat asupra gradinii, cat si asupra oceanului, care se vede in departare. Exista insa si o ruta ocolitoare, pentru cei cu rau de inaltime, insa dupa parerea mea, cararile suspendate au fost cea mai interesanta parte a gradinii. Cele mai impresionante "colectii" de plante sunt cea de palmieri (La palmeraie) cu o multime de specii diferite de palmieri din toate zonele globului, padurea de bambusi absolut impresionanta, si flori tropicale enorme, cum ar fi Ginger flower (trandafir de portelan). De asemenea, exista o zona din gradina des frecventata de colibri, unde, cu putin noroc, poti chiar sa pozezi o pasare colibri in timp ce bea apa - eu nu am reusit pentru ca se miscau in permanenta si erau extrem de rapide. Din Balata se vad frumos atat muntii "cuceriti" de jungla tropicala, in frunte cu vulcanul activ Piton du Carbet, cat si Oceanul Atlantic, in zare. 

Sus, hibiscus, iar jos, o floare des intalnita in Martinica, Ginger Flower sau trandafirul de portelan.

Anthurium si cararile suspendate de care spuneam.

La Palmeraie

Seychelles, las islas bonitas

Daca ar fi sa existe un top oficial al insulelor paradisiace de pe mapamond, cu siguranta micile, dar idilicele insule Seychelles ar fi pe primele locuri. Situate in vestul Oceanului Indian, nu departe de Madagascar, micile formatiuni coraligene sunt o populara atractie turistica, atat datorita peisajelor minunate si a apei turcoaz, cat si datorita amabilitatii localnicilor care se bucura cand vad turisti in tara lor.

Am vizitat insulele Seychelles in 2008, dar amintirea vacantei a ramas inca vie si nu cred ca va disparea vreodata. Am vazut atatea locuri frumoase si ne-am simtit atat de bine acolo incat pozele exprima cel mai bine experienta numita Seychelles. O vacanta aici se potriveste tipului de turist caruia ii plac vacantele relaxante, plajele cu nisip fin si marea azurie. In  cazul in care sunteti turistul energic, sportiv care nu sta locului si vrea sa umble de dimineata si pana seara, s-ar putea ca micile insule sa nu va impresioneze prea tare. Nu spun ca nu sunt locuri frumoase de vazut, din contra, sunt o multime, doar ca ritmul insulelor spune altceva, indeamna la relaxare, la o excursie cu barca printre valurile inspumate mai degraba...parca si timpul se scurge mai incet aici.

Merita o "sesiune" de pescuit in zonele acestea cu apa calda si cu o fauna subacvatica abundenta si diversificata si, de ce nu, scufundari (scuba diving sau snorkeling), unde cu siguranta privelistile sunt magnifice! Fiind o zona cu clima tropical-umeda, vegetatia este luxurianta, acoperind pantele muntilor putin inalti, dar care totusi exista pe Mahe, insula principala a arhipelagului. Broastele testoase de uscat sunt la tot pasul, iar micutii crabi populeaza mai toate plajele cu nisipul alb si fin.

Parca si cerul e mai albastru in Seychelles!

Cararea ne conducea printre copacii tropicali in Parcul National Morne.

Mauritius

Bonjour!
A doua destinatie a vacantei noastre a fost insula Mauritius, un mic stat independent, nu departe de Reunion, la jumatate de ora de zbor cu avionul de insula franceza. Desi distanta este mica, diferentele sunt enorme. In primul rand datorita gradului de civilizatie, Reunion fiind inca sub Franta e mult mai dezvoltata decat Mauritius. Apoi, in Mauritius nu gasesti munti inalti de 3000 de metri ca in Reunion, insa te intampina vastele campii cultivate cu trestie de zahar din care se face apoi romul atat de vestit din aceasta insula.

Apa e superba, de un albastru-verzui, calda incat se poate face baie si noaptea, si populata cu pestisori colorati. Fiind adusi din vremea colonizarii englezesti indieni, pentru a lucra plantatiile de trestie, aici religia majoritara este hinduismul, iar limba oficiala este engleza, in ciuda faptului ca toata lumea prefera franceza. 

Simbolul Mauritius-ului este pasarea dodo, disparuta din anii 1700, din cauza vanatului excesiv, ea odinioara traind in cele doua insule.

Poate cel mai frumos loc vizitat de noi in Mauritius a fost superba vila coloniala Labourdonnais, putin cunoscuta de catre turisti, dar minunata. Intrarea spre vila se face pe o alee larga strajuita de platani uriasi, apoi urmeaza vizitarea casei, interiorul fiind superb mobilat. Pe urma urmeaza vizitarea gradinilor, cu pomi fructiferi si flori, ca la final sa degusti un rom facut la distileria proprie. O experienta de vis!

Pentru prima data am vazut flori de mango, in varful unui arbore, langa flori fiind observabile si micutele fructe.
Mai jos, o planta cataratoare foarte interesanta numita crin de Malabar, specifica climei tropicala umeda.

Intre putinii munti pe care ii are Mauritius, am vizitat un crater de vulcan, altfel decat cel din Reunion, acoperit de vegetatie, in mijlocul lui formandu-se chiar si un mic lac.

Templul lui Shiva, strajuit de uriasa statuie de 33 de metri a acestuia este cel mai important loc de pelerinaj pentru hindusii din insula. La sarbatoarea dedicata zeului distrugator vin cate 60.000 de pelerini, motiv pentru care , langa sosea e construit un trotuar aproape la fel de lat cat drumul de masini, pentru ca pelerinii sa aiba acces mai usor la statuia si templul lui Shiva. 

La templu m-a impresionat, pe langa altele, prietenia si bunavointa cu care ne-au intampinat cei care au venit sa se roage, explicandu-ne despre filozofia hindusa si chiar lasandu-ne sa participam la ceremoniile religioase.

Mai jos, o statuie a zeului-elefant, Ganesh, asociat cu prosperitatea si norocul, aflata in mijlocul apei. Hindusii se duc desculti, prin apa, pentru a duce ofrande zeului.

Cascada noroioasa, langa ea observandu-se formarea norilor - nimic altceva decat circuitul apei in natura. 

Foarte vestite in Mauritius sunt pamanturile colorate de la Chamarel, in 7 culori diferite. Nuantele ciudate se datoreaza oxizilor de fier si altor metale, prezente in sol, motiv pentru care nu cresc plante in aceasta zona.

La hotel ne asteapta palmierii si cerul senin - visul de la tropice!

In ultima zi, in excursia cu catamaranul (o barca de mari dimensiuni), am vazut insulita asta iesind din mare ca o ciuperca.

Mai jos, cateva poze subacvatice de langa recifurile de corali.

Egipt

لسّلامُ عَلَيْكُم! (Assalam aluikom)

In 2007,am fost cu niste amici in Egipt intr-o excursie ce avea ca scop principal scufundarile in Marea Rosie.Cu toate ca eu nu ma scufund datorita mai multor motive,am decis sa merg si eu pentru ca era candva printr-un septembrie ploios si eram bucuros sa mai scap ceva timp de frigul si ploaia de pe plaiurile mioritice si sa dau de caldura Egiptului.Din pacate nu am avut timp sa mergem la piramidele din Gizeh fiind foarte departe de Hurgada,unde am stat noi dar cu siguranta cu o alta ocazie o sa ajung si la uriasele blocuri de piatra.

Un superb rasarit de soare acompaniat de cativa palmieri,pe plaja hotelului unde am stat.In stanga pozei se pot vedea apele linistite ale Marii Rosii.

Viata prin Sahara:

In satul de beduini pe care l-am vizitat am dat peste saracia lucie in care traiesc acesti oameni care se lupta sa  gaseasca apa,cea mai importanta avere din viata lor...sau mai bine zis se lupta sa traiasca.Satul in care am fost mai avea de castigat din urma turistilor(ca noi)insa nici nu vreau sa ma gandesc cum o duc cei din mijlocul Saharei.In poza de mai sus o femeie invelita in hainele specifice araboaicelor,ne pregatea o lipie(nu inteleg cum putea sa stea cu cearseafurile alea pe ea cand noi nu mai puteam de cald-erau vreo 40-42 de grade).

 Broasca testoasa de uscat e printre putinele animale care s-a adaptat la viata din desert.

 Pozele ce urmeaza nu sunt facute de mine ci de prietenii mei care au mers la scufundari,cu un aparat special pentru apa.

Trei delfini ce se jucau nestingheriti la suprafata apelor azurii ale marii.

Brosca testoasa de apa de aceasta data.

Un arici de mare alaturi de un peste leu,care par sa stea la povesti,nu se arata deranjati ca au ajuns intre timp vedete si ca sunt pozati.