Distileriile de rom din Martinica

In micutele insulite din Caraibe, cum este si cazul Martinicai, economia a incercat sa se dezvolte asa cum a putut, adaptandu-se, in primul rand factorilor naturali. Astfel, fiind o zona tropicala, cu temperaturi ridicate si precipitatii relativ bogate, climatul este propice cresterii si dezvoltarii trestiei de zahar. Trestia de zahar fiind materia prima din care se produce romul, la tot pasul, in Martinica, dai de cate o distilerie de rom. Industria romului este foarte bine reprezentata pe insula, iar romăriile se intrec intre ele, atat cu amplasamentul si frumusetea gradinilor care le inconjoara, cat si cu design-ul sticlelor de rom, care mai de care mai original si atragator. In unele dintre distilerii am avut acces la incaperile in care se producea bautura alcoolica - in prima faza romul nu este altceva decat un suc fermentat de trestie de zahar care sta o perioada de timp in niste butoaie enorme. Apoi insa intervine "slefuirea" bauturii, prin adaugarea unor arome ori prin pastrarea ei o perioada mai lunga de timp, romul, la fel ca vinul, devenind mai bun odata cu trecerea unei perioade mai mari in care sta in niste butoaie speciale. Apoi romul se poate servi intr-o multime de feluri: fie sec, cu un cub de gheata, fie in diverse cocktail-uri, de la celebrul "Cuba Libre", pana la cele mai exotice bauturi, cu lapte de cocos sau suc de ananas.

Prima dintre distileriile pe care le-am vizitat, numita simplu J.M, dupa initialele numelui fondatorului Jean-Marie Martin, a fost si cea mai interesanta. Avea o gradina de plante aromate si un lac care o inconjura, ea insasi fiind amplasarea in mijlocul unei paduri tropicale. Aici am patruns in depozitele si salile de productie a bauturii, am vazut imensele butoaie metalice de aproximativ 8 metri inaltime si am gustat romuri "anejo", adica vechi, dar si romuri cu diverse arome, de la vanilie, pana la portocale sau cocos. 

Cea de-a doua distilerie pe care am vizitat-o, La Mauny, avea un aspect ceva mai comercial, insa romurile mi s-au parut a fi ceva mai bune si mai aromate decat la cealalta romarie. Aici am incercat si o combinatie foarte interesanta si exotica - rom cu lapte de cocos.

Distileria "Trois Rivieres" iesea in evidenta prin moara de vant amplasata langa incaperea unde se degustau romurile. De asemenea, "Trois Rivieres" este cea mai veche distilerie de rom de pe insula.

Grădina botanică Balata

Daca tot ploua afara (marti a fost un adevarat potop cu ploaie torentiala si grindina uriasa care a cam devastat gradina - se pare ca natura da semne ca nu ne mai suporta si ne pedepseste cu orice ocazie pentru felul cum ne purtam noi cu ea) inevitabil ma intorc cu gandul la soare si vacanta. Asa ca pana cand se va arata si la noi soarele, e loc pentru o noua poveste din Martinica. 

Martinica este numita, ea insasi, "insula florilor", gradina botanica imensa, asa ca este putin ciudat, sau cel putin asa mi s-a parut mie, ca intr-o zona tropicala in care oricum vegetatia e bogata si extrem de diversificata, sa mai existe si o gradina botanica. Cu toate ca am fost putin reticent la inceput, ma intrebam ce putem vedea mai mult decat vazusem deja in jungla, am fost totusi foarte impresionat de Balata. Mi s-a parut ca parca toata vegetatia din "insula florilor" era concentrata in cele trei hectare ale gradinii botanice. Impartita in mai multe zone, Balata se vrea a fi o reprezentare a tuturor regiunilor tropicale de pe glob, de la vegetatia specifica Americii Centrale si de Sud si Caraibelor, pana la cea din Indonezia, Madagascar sau Africa si chiar Japonia. Ceea ce face speciala aceasta gradina sunt niste poteci suspendate, care serpuiesc printre copaci, la 15 metri inaltime, oferind o panorama superba atat asupra gradinii, cat si asupra oceanului, care se vede in departare. Exista insa si o ruta ocolitoare, pentru cei cu rau de inaltime, insa dupa parerea mea, cararile suspendate au fost cea mai interesanta parte a gradinii. Cele mai impresionante "colectii" de plante sunt cea de palmieri (La palmeraie) cu o multime de specii diferite de palmieri din toate zonele globului, padurea de bambusi absolut impresionanta, si flori tropicale enorme, cum ar fi Ginger flower (trandafir de portelan). De asemenea, exista o zona din gradina des frecventata de colibri, unde, cu putin noroc, poti chiar sa pozezi o pasare colibri in timp ce bea apa - eu nu am reusit pentru ca se miscau in permanenta si erau extrem de rapide. Din Balata se vad frumos atat muntii "cuceriti" de jungla tropicala, in frunte cu vulcanul activ Piton du Carbet, cat si Oceanul Atlantic, in zare. 

Sus, hibiscus, iar jos, o floare des intalnita in Martinica, Ginger Flower sau trandafirul de portelan.

Anthurium si cararile suspendate de care spuneam.

La Palmeraie

Plajele caraibiene

Sunt aproape sigur ca orice om, atunci cand se gandeste la zona insulelor Caraibe, automat se gandeste la plaje cu palmieri si nisip fin si apa turcoaz. In Martinica, am avut ocazia sa vad unele dintre cele mai frumoase plaje pe care am fost vreodata, iar faptul ca nu erau suprapopulate de turisti le facea parca si mai frumoase. Pentru ca da, si asta e un aspect la insulei - nu este, inca, cotropita de turisti, fiind, prin urmare, putin mai "salbatica". Astfel, pe plaje, in general, nu exista sezlonguri, asa ca alternativa este cumpararea de sezlonguri de la supermarketuri ori pur si simplu statul pe nisip, pe prosop. Noi ne-am cumparat niste rogojini de plaja peste care am pus prosoapele si nu am avut nicio problema sa stam pe nisip. Exista plaje atat cu nisip alb, cat si cu nisip negru (vulcanic), iar apa, in general fara valuri, este numai buna de facut baie peste tot. Inca ceva! Mare atentie la soare - mai ales in zonele tropicale soarele este foarte puternic, asa a riscul de arsuri si alte afectiuni ale pielii este extrem de ridicat chiar si atunci cand este innorat.

Despre plajele paradisiace pe care le-am vizitat insa, o sa las imaginile sa vorbeasca:

Plage Trinite

Plages des Salines

Anse Michel (Cap Chevalier)

Planuri

Cred ca toata lumea, la inceput de an, odata cu inchieierea sarbatorilor de iarna, incepe sa isi faca planuri pentru anul nou (si nu numai), planuri care vizeaza domeniul profesional, familial sau pasiunile si hobby-urile. Odata cu anul nou, incep sa ma gandesc si sa imi planuiesc in gand urmatoarele calatorii pe care urmeaza sa le fac; evident ca nu voi apuca sa le pun pe toate in practica in 2016, dar macar imi stabilesc lista de prioritati.

Asadar, in 2016, am deja planificata, in luna aprilie o vacanta de doua saptamani in estul Caraibelor, in insula Martinica, o insulita vulcanica foarte interesanta, cu plaje de vis si peisaje care iti taie respiratia.

Pe langa aceasta, pe lista de prioritati se mai afla:

Africa de Sud: de mult visez sa ajung in "capatul Africii", sa vizitez Cape Town si vestitele podgorii din zona, sa inspir aerul sarat al celor doua oceane care se intalnesc la Capul Bunei Sperante, sau sa ma aventurez intr-un safari unde, cu putin noroc, poti vedea o multime de animale salbatice. Era in plan ca Africa de Sud sa fie destinatia pentru primavara de anul acesta, dar acum cel mai probabil, in 2017 voi ajunge in "tara diamantelor".

Israel: tot incerc sa imi imaginez ce poti simti cand parcurgi "Drumul Crucii", drum pe care a pasit, sub povara crucii, Mantuitorul, sau cand te plimbi pe aleile din Gradina Ghetsimani, ori cand iei lumina Invierii chiar de la Biserica Sfantului Mormant - cred ca este un sentiment unic, pe care trebuie sa il simti macar o data in viata. O calatorie in Tara Sfanta este clar o prioritate pentru mine, singurul impediment fiind starea de nesiguranta si razboaiele care au loc adesea in Israel si Palestina. Totusi, cu siguranta imi doresc sa ajung in Israel, daca se poate in perioada Pastelui, chiar daca nu este cea mai sigura destinatie.

Australia: ma atrage foarte mult cel mai mic si mai putin populat continent. Imi doresc o calatorie prin desertul australian, pana la Stanca Uluru, vizionarea unei piese de teatru sau ascultarea unui concert la Sydney Opera House, sau o plimbare pe strazile din Melbourne (de ce nu si urmarirea live a unui meci de tenis de la Australian Open). Imi place felul de a fi al australienilor; o spun in cunostinta de cauza, pentru ca am cunoscut australieni; iar faptul ca Australia ne este totusi atat de putin cunoscuta noua, europenilor, o face cu atat mai atractiva pentru mine.

Brazilia: despre Brazilia am auzit foarte multe de la prieteni si cunostinte care au fost acolo si au venit foarte incantati de experienta traita. Se stie ca nici Brazilia nu este cel mai sigur loc pentru o vacanta, dar daca alegi zonele "bune", siguranta nu mai este o problema. Rio de Janeiro trebuie vizitat, pentru festival si pentru privelistea ametitoare de pe Corcovado, o expeditie prin jungla amazoniana este, cu siguranta, o experienta de neuitat, iar din punct de vedere culinar, faimoasa vita braziliana, nu se compara, din punctul meu de vedere, cu niciun alt preparat din carne. 

Peru: de mult mi-e gandul si la o calatorie in Anzi, in Imperiul Incas, cu Machu Picchu si Cuzco in prim plan. De fiecare data ma cutremur cand ma gandesc la liniile Nazca, iar cultura peruanilor mi se pare deosebit de interesanta. Asadar, o calatorie pe urmele vechilor incasi este, cu siguranta, pe lista de asteptare a viitoarelor calatorii.

Norvegia: cred ca fiordurile norvegiene trebuie vazute, iar daca muntii sunt si acoperiti de zapada, peisajele sunt cu atat mai frumoase. O calatorie in nordul tarii pentru a avea privilegiul de a vedea aurora boreala sau o expeditie cu sania trasa de reni, face din Norvegia o tara foarte interesanta, asupra careia merita sa ma opresc atunci cand vine vorba de calatorii. 

India: m-am gandit destul de mult daca sa adaug India pe lista. Din ce am auzit de la cei care au vizitat subcontinentul indian, parerile sunt impartite si, uneori, diametral opuse. Unii zic ca este o tara fascinanta si oricine are posibilitatea trebuie sa o viziteze, altii spun ca este un infern, cu mizeria omniprezenta si saracia la tot pasul. India insa ma atrage foarte tare, in principal datorita culturii lor unice, dar si a locurilor minunate pe care le are si a templelor minunate. Nu stiu insa daca as putea suporta conditiile grele la care trebuie sa faci fata pentru a lua contact cu comorile Indiei.

Cam acestea ar fi destinatiile aflate in capul listei de asteptare pentru viitoarele calatorii. Deocamdata, afara e frig si zapada, asa ca gandul imi zboara inevitabil la o vacanta pe o plaja cu nisip fin - intotdeauna cand ma gandesc la calatorii si tari indepartate, ma incarc cu optimism si parca deja vad cu ochii mintii locurile unde visez sa ajung. 

Va doresc, asadar, ca in 2016 sa faceti ceea ce va place si toate planurile si visele sa devina realitate!

Nuferi

Plantele nu cresc numai in sol, iar universul vegetal nu se limiteaza doar la pamant. La fel de bine gasim plante care cresc si in apa sau in zonele umede - plantele hidrofile si higrofile. Poate cel mai cunoscut in acest caz este nufarul, numit uneori si lotus (mai ales in Asia). Desi pare o planta exotica, ea creste foarte bine si la noi, fiind foarte raspandit in Delta Dunarii, cum de altfel se dezvolta in aproape toate apele dulci din Europa, Asia, nordul Africii si America de Nord, fiind o specie destul de invaziva. Florile de nufar nu dureaza mult odata ce au fost taiate, in cateva minute se vor vesteji. Are un parfum fin si unic, foarte cautat de maestrii parfumieri.

In cultura si arta europeana, imaginea nufarului se regaseste in numeroase poezii si tablouri care surprind florile acvatice (cel mai bun exemplu sunt tablourile lui Claude Monet).

Pe continetul asiatic insa simbolistica lotusului este mult mai ampla.  Importanta nufarului este atat de mare acolo, incat planta ajunge aproape la un nivel de sacralitate, mai ales in India si Sri Lanka. La hindusi, nufarul este simbolul perfectiunii si al puritatii, datorita corolei sale care se desface acoperind cu petalele murdaria si raul din lume. Faptul ca planta creste din adanc, din abis si intuneric si ajunge la suprafata, la lumina, avand puterea sa si infloreasca, apropie imaginea nufarului de spiritualitate si de dezvoltarea sufleteasca a fiintei umane. In budism, lotusul este reprezentat, in mod concret, prin celebra pozitie de meditatie, in care omul incearca imitarea perfectiunii florii de nufar, scopul suprem fiind iluminarea trupului, spiritului si mintii. Insusi Buddha, asa cum apare in numeroase picturi si reprezentari din zona sud-estului Asiei, folosea pozitia lotus cand medita. 

La egiptenii antici, floarea de nufar era asociata cu renasterea, dar in unele cazuri si cu transformarea. Apare adesea in hieroglife, alaturi de imaginea zeului Nun - Nun reprezinta apa primordiala, care ii impinge barca zeului soare Ra, dand nastere astfel unei noi zile.

Mai jos, o statuie care il infatiseaza pe Buddha in pozitia lotus (Sri Lanka).

P.S: La multi ani tututor celor care isi sarbatoresc astazi ziua onomastica!

Museo del Prado

In urma cu un an, am fost intr-0 minunata excursie in capitala Spaniei, Madrid. Imi aduc aminte cu mare placere de locurile vizitate, de decoratiunile minunate ale Palatului Regal, de aglomerata Gran Via si de jamonul si sangria de la restaurantele madrilene.

Insa parca tot emblema capitalei spaniole mi-a ramas cel mai bine in minte, poate si pentru faptul ca de mult asteptam sa il vizitez - este vorba bineinteles despre Muzeul Prado. Denumirea vine de la cuvantul "prado", care in spaniola inseamna pajiste. Anul trecut, cand l-am vizitat, muzeul sarbatorea 195 de ani de la inaugurare, in anul 1819,  fiind construit la ordinul regelui Carlos al III-lea. Prado este considerat unul dintre cele mai interesante muzee de arta din lume, iar unii afirma ca ar detine cea mai importanta colectie de pictura europeana din lume. Cand am vizitat Prado, am intrat pe la poarta strajuita de statuia lui Francisco de Goya si am stat la o coada decenta, de aproximativ 10 persoane, dar care s-a miscat repede, fara probleme. A trebuit apoi sa ne alegem ce galerii sa vedem, pentru ca era imposibil de vazut tot - si am ales Velazquez, El Greco, Rembrandt, Goya, Caravaggio si Rafael. Pe masura ce cutreieram holurile largi, eram din ce in ce mai obositi, dar si mai incantati de ce am vazut, secole intregi de cultura umana stand expuse pe pereti in fata ochilor nostri. Am fost impresionat de pictura lui Velazquez (cu celebra "Las meninas"), dar mai ales de tablourile lui El Greco, cu stilul sau misterios si chiar sumbru - parca mi-l si imaginam cum picteaza intr-o camera intunecoasa, la lumina slaba a unei lumanari. Am trecut rapid apoi pe la pictura italiana, cu Rafael si Caravaggio in prim plan, ca mai apoi sa ajungem la Goya, pictorul "Majelor", cu o opera ce si-a atins apogeul spre sfarsitul vietii pictorului. Cand am iesit din muzeu, obositi si infometati, am fost intampinati afara de ritmuri de flamenco si de o formatie de dansatori care performau dansul traditional spaniol.

Oceanul Pacific

Pentru ca inca este vara, si presupun ca toata lumea refuza sa conceapa ca se apropie toamna, m-am gandit la ce se poate potrivi mai bine, mai ales ca vremea de afara numai a vara nu aduce aminte, si am ajuns la concluzia din titlul articolului pe care tocmai il cititi.

Oceanul Pacific! Intinderea imensa de apa sarata, ce ocupa peste 30% din suprafata globului, ne duce automat cu gandul la soare, plaje exotice, cu palmieri si apa limpede, cu briza placuta care bate in diminetile lenese si in serile calduroase. Cea mai mare intindere de apa de pe Pamant si-a primit numele de la marele explorator Fernando Magellan, care a dat de o apa extrem de linistita si calma cand a patruns prima oara in apele Pacificului, unde de altfel au loc frecvent uragane, taifunuri, furtuni tropicale si tsunami. Ca norocul, cat am stat aproape de apele sale, in urma cu trei ani, in Costa Rica, in America Centrala, nu am fost intampinati cu asemenea fenomene extreme, ci doar cu apa calda, dar agitata a Pacificului. Aici am vazut, cred, cele mai mari valuri, cand apa era agitata, dar cand era mai calma se putea face baie fara probleme. Deci, din punct de vedere turistic, Pacificul e foarte popular si cautat...nici acum nu imi vine sa cred ca am avut ocazia sa fac baie in apele sale! Cele mai bune perioade pentru a vizita tarile de pe coasta Pacificului sunt primavara, din februarie pana prin mai, dar si toamna, incepand din octombrie. Nu se recomanda sub nici o forma vacantele in lunile iunie-august pentru ca exista un real risc de uragane si furtuni tropicale, iar din noiembrie incepe sezonul secetos. Pentru cei care practica scufundari sau snorkeling, apele calde ofera un spectacol subacvatic unic. De asemenea, datorita valurilor destul de mari, surfingul este foarte popular aici; in cazul in care doriti puteti lua si lectii. A, inca ceva, daca ajungeti cumva in zona Americii Centrale, nu ezitati sa gustati fructele exotice - in special ananasul este delicios! 

Acum va las in compania fotografiilor, care sper sa va aminteasca ca inca este vara!

In Costa Rica am vazut cele mai intinse plaje pe care am avut ocazia sa pun piciorul. Pur si simplu pareau ca nu se mai termina. Plimbarile matinale erau o placere!

Italia sudică

Desi toata lumea stie ca este o diferenta vizibila intre sudul si nordul Italiei, in ambele zone sunt locuri extrem de frumoase care trebuie vizitate si explorate, chiar daca nivelul de civilizatie, in unele zone, este inferior celui de la nord de Roma. 
Am vizitat regiunile Apulia si Basilicata, in prima explorand litoralui Marii Adriatice si cateva orasele pitoresti, iar in cea de-a doua regiune, am umblat pe strazile pietruite ale vechiului oras Matera. Litoralul este superb, asa cum o sa vedeti in pozele de mai jos. Nu toate plajele sunt frumoase, multe fiind foarte aglomerate, dar unele sunt perfecte, linistite, cu nisip fin si apa calda si calma asa cum e cazul plajelor Cala Lunga sau Zaiana de langa oraselul Peschici, unde am stat timp de o saptamana. Clima mediteraneana isi face simtita prezenta, prin temperaturi insuportabile in miezul zilei, dar care se domolesc la venirea noptii (banuiesc ca nu mai are rost sa precizez ca sansele de ploaie tind spre 0 in timpul verii). Unul dintre marile plusuri pe care il are litoralul din regiunea Apulia, il reprezinta, evident, gastronomia, ca doar vorbim de Italia, dar si vinurile din podgorii locale.

Uitam de valurile inspumate si de albastrul infinit al marii, si patrundem in interiorul tarii, pentru a vizita interesantul si ciudatul oras Alberobello, faimos pentru casele sale cu acoperis tuguiat, asociat cu Munchkin Land din filmul "Vrajitorul din Oz" din 1939. Odata cu Alberobello am bifat si ultima noastra experienta in Italia sudica, o zona mai putin turistica, dar cu un enorm potential.