Plante din ținuturi ostile

Cine spunea ca plantelor le este indispensabila apa avea dreptate doar pe jumatate. Intr-adevar, plantele au nevoie de apa, dar exista unele care se pot descurca bine si cu foarte putina apa, inmagazinand in diverse parti ale lor (radacini, tulpini, frunze/spini) rezerve de lichid.

Cactusul, poate cea mai cunoscuta planta xerofita (specifica mediilor uscate), se adapteaza perfect la mediul tropical-uscat sau subtropical, de aceea este intalnit adesea in zonele desertice de pe glob. Acesta are proprietatea de a pastra in el, pentru mult timp, o cantitate mare de apa, spinii (practic, niste frunze adaptate la mediul uscat) impiedicand evaporarea. Florile sunt, in general mari, fara miros si se deschid seara. Sucul de cactus poate fi consumat de catre oameni, el fiind foarte hidratant. 

Il intalnim in: majoritatea mediilor desertice de pe glob; desertul Mexican, Mojave, Sahara, Namib, Atacama, in Australia, in zonele mediteraneene din sudul Europei.

Specifica, mai degraba, zonelor inalte si stancariilor, urechelnita (Sempervivum Tectorum) este adesea intalnita in muntii din sudul Europei si in Asia. Este o planta suculenta, care se adapteaza atat la conditiile de seceta prelungita si caldura, cat si la perioade lungi de frig. Se inmulteste extrem de rapid, de aceea trebuie controlata atunci cand este plantata in strat, existand pericolul de a invada tot stratul. 

O intalnim in: Muntii Alpi, Muntii Apenini, Muntii Balcani, Muntii Caucaz, Anatolia, Armenia.

Un alt mediu ostil, in care totusi se gasesc plante, este stepa, cu campiile intinse si batute de vant. Datorita vanturilor puternice, plantele din aceasta zona nu se dezvolta foarte mult in inaltime si au adesea forma de tufa. Este si cazul ierbii albastre (Festuca glauca), o planta extrem de decorativa, care se poate adapta usor la orice tip de sol, (mai putin la cele foarte umede) dar si la lipsa de apa sau la vant puternic. Este o planta vesnic verde.

O intalnim in: zonele de stepa din Europa Estica si America de Nord, in pampasul argentinian.

Ultima lună de vară

August este ultima luna din anotimpul, prea scurt, numit vara. Gradina sufera din cauza caldurilor extreme din ultimele saptamani si trebuie udata de cel putin 3-4 ori pe saptamana. In livada incep sa se coaca perele (desi multe sunt mancate de pasari), merele timpurii si prunele. 

Cam asa arata gradina la sfarsitul lunii iulie si inceputul lunii august:

Gladiole "Indian Summer", "Jester",  si "Wine and Roses".

O floare de cactus, care nu si-a anuntat in niciun fel aparitia, doar ce m-am trezit intr-o dimineata cu ea inflorita. E prima data cand vad o asemenea floare la cactus, pana acum eram convins ca nu infloreste.

Vara trecută în grădina mea

Chiar daca a fost o vara secetoasa si cu temperaturi foarte ridicate,acum cand toamna isi face simtita prezenta ,ma gandesc cu drag la vara ce tocmai a trecut.Iata cateva poze,facute vara trecuta, cu florile din gradina mea  :                                                                                                                                              

 Niste flori comandate de la Bakker,numite Allium "Fireworks" care chiar seamana cu niste artificii.

Florile diminetii:zorelele si un cactus foarte interesant din care nu ma asteptam sa iara asa o floare superba si cu un parfum la fel de fin si delicat.

Niste ochiul-boului iar mai sus menta parfumata care asteapta sa fie culeasa.