Punct . și de la capăt

Va doresc Sarbatori de Iarna fericite si linistite, iar noul an sa fie mai bun si mai usor decat cel care e pe cale sa treaca.

Este pentru prima data dupa ceva timp cand avem zapada de Craciun - aproape ca uitasem cum e!

Distileriile de rom din Martinica

In micutele insulite din Caraibe, cum este si cazul Martinicai, economia a incercat sa se dezvolte asa cum a putut, adaptandu-se, in primul rand factorilor naturali. Astfel, fiind o zona tropicala, cu temperaturi ridicate si precipitatii relativ bogate, climatul este propice cresterii si dezvoltarii trestiei de zahar. Trestia de zahar fiind materia prima din care se produce romul, la tot pasul, in Martinica, dai de cate o distilerie de rom. Industria romului este foarte bine reprezentata pe insula, iar romăriile se intrec intre ele, atat cu amplasamentul si frumusetea gradinilor care le inconjoara, cat si cu design-ul sticlelor de rom, care mai de care mai original si atragator. In unele dintre distilerii am avut acces la incaperile in care se producea bautura alcoolica - in prima faza romul nu este altceva decat un suc fermentat de trestie de zahar care sta o perioada de timp in niste butoaie enorme. Apoi insa intervine "slefuirea" bauturii, prin adaugarea unor arome ori prin pastrarea ei o perioada mai lunga de timp, romul, la fel ca vinul, devenind mai bun odata cu trecerea unei perioade mai mari in care sta in niste butoaie speciale. Apoi romul se poate servi intr-o multime de feluri: fie sec, cu un cub de gheata, fie in diverse cocktail-uri, de la celebrul "Cuba Libre", pana la cele mai exotice bauturi, cu lapte de cocos sau suc de ananas.

Prima dintre distileriile pe care le-am vizitat, numita simplu J.M, dupa initialele numelui fondatorului Jean-Marie Martin, a fost si cea mai interesanta. Avea o gradina de plante aromate si un lac care o inconjura, ea insasi fiind amplasarea in mijlocul unei paduri tropicale. Aici am patruns in depozitele si salile de productie a bauturii, am vazut imensele butoaie metalice de aproximativ 8 metri inaltime si am gustat romuri "anejo", adica vechi, dar si romuri cu diverse arome, de la vanilie, pana la portocale sau cocos. 

Cea de-a doua distilerie pe care am vizitat-o, La Mauny, avea un aspect ceva mai comercial, insa romurile mi s-au parut a fi ceva mai bune si mai aromate decat la cealalta romarie. Aici am incercat si o combinatie foarte interesanta si exotica - rom cu lapte de cocos.

Distileria "Trois Rivieres" iesea in evidenta prin moara de vant amplasata langa incaperea unde se degustau romurile. De asemenea, "Trois Rivieres" este cea mai veche distilerie de rom de pe insula.

Vară

Astazi este ultima zi de vara. O vara destul de agitata si care a trecut pe nesimtite, cu o vreme extrem de schimbatoare, de la canicula sufocanta la reprize interminabile de ploi si vijelii. Gradina a aratat bine aproape toata vara si chiar si acum, la sfarsit de vara, arata inca decent. Recoltele de toamna sunt insa aproape inexistente, cu putine mere si cateva nuci - anul asta nu a fost bun de fructe. Si pentru ca nu am mai postat de mult, s-au adunat mai multe poze, dintre care le-am ales pe cele mai reusite. 

Asa a aratat gradina in vara care tocmai e pe cale sa ne paraseasca:

Agapanthus din Madeira

Gladiola "Black Surprise"

Gladiole "Dared"

Gladiole "Jester" 

Gladiola "Dynamite"

Gladiola "Bimbo"

Timpul nu mai are răbdare

Pentru societatea si vremurile in care ne aflam, a devenit cumva un cliseu, o sintagma unanim acceptata, aceea de a spune "nu am timp" sau "nu am avut timp". Astfel, cand alte activitati mai importante sunt neglijate, cum sa ne mai mire ca nimeni nu mai are timp sa miroasa sau sa admire o floare sau sa petreaca putin timp in propria gradina.

Da, timpul nu mai are rabdare, (galopeaza de-a dreptul, daca ma intrebati pe mine), e deja jumatatea anului si parca ieri era Anul Nou, zilele trec cu repeziciune, grabite, iar anotimpurile se succed, unele dupa altele, intr-un ritm alert. Vremea nu mai are rabdare - acum e soare si senin, acum se aduna norii si vine o repriza de ploaie cu grindina si tot tacamul si matura tot in cale, ca apoi sa iasa iar soarele, doar pentru a se pregati o noua repriza de ploaie. Natura nu mai are rabdare - toate florile infloresc parca mai repede, incepand cu liliacul inflorit la inceputul lui aprilie si pana la teii infloriti deja de ceva vreme, si in plus, infloresc parca toate odata, nu mai au rabdare sa isi deschida florile pe rand. Si cu toate ca vedem ca timpul trece repede pe langa noi, parca tot nu suntem multumiti cu ce avem, cu prezentul - sa luam un exemplu concret. E inceput de iunie, inceput de vara, dar totusi, ce tare ne-am dori sa treaca mai repede timpul si sa vina perioada iulie-august sa fie cald si bine si, eventual, sa si avem putin timp liber. In august totusi canicula nu e parca totusi ceea ce ne dorim si asteptam oarecum venirea toamnei, sa mai scapam de temperaturile foarte ridicate. Vine toamna si constatam ca ploile si vremea mohorata de toamna ne cam plictiseste si ne enerveaza si asteptam sa vina iarna, sa ninga si sa fie totul alb si curat. Iarna totusi e prea frig, asa ca am vrea sa treaca timpul mai repede si sa vina primavara, sa revina natura la viata si sa se mai incalzeasca putin. Constatam insa ca primavara e capricioasa si nu ne plac schimbarile bruste de vreme, asa ca, ce bine ar fi sa vina odata vara! Si cercul se continua, in fiecare an, in fiecare anotimp, pana cand timpul nu mai mai avea rabdare, cu niciunul din noi toti, rabdare. Cu siguranta, exemplul meu nu e cel mai bun si se poate aplica in multe alte situatii, dar e primul care mi-a venit in minte. Cu speranta ca nu v-am plictisit si ca mesajul pe care am vrut sa il transmit, am si reusit sa il transmit, va las cu un citat reprezentativ:

"Nu este lucru intelept sa spui "voi trai"; viata de maine este prea tarzie - traieste azi"

Martial

Grădina botanică Balata

Daca tot ploua afara (marti a fost un adevarat potop cu ploaie torentiala si grindina uriasa care a cam devastat gradina - se pare ca natura da semne ca nu ne mai suporta si ne pedepseste cu orice ocazie pentru felul cum ne purtam noi cu ea) inevitabil ma intorc cu gandul la soare si vacanta. Asa ca pana cand se va arata si la noi soarele, e loc pentru o noua poveste din Martinica. 

Martinica este numita, ea insasi, "insula florilor", gradina botanica imensa, asa ca este putin ciudat, sau cel putin asa mi s-a parut mie, ca intr-o zona tropicala in care oricum vegetatia e bogata si extrem de diversificata, sa mai existe si o gradina botanica. Cu toate ca am fost putin reticent la inceput, ma intrebam ce putem vedea mai mult decat vazusem deja in jungla, am fost totusi foarte impresionat de Balata. Mi s-a parut ca parca toata vegetatia din "insula florilor" era concentrata in cele trei hectare ale gradinii botanice. Impartita in mai multe zone, Balata se vrea a fi o reprezentare a tuturor regiunilor tropicale de pe glob, de la vegetatia specifica Americii Centrale si de Sud si Caraibelor, pana la cea din Indonezia, Madagascar sau Africa si chiar Japonia. Ceea ce face speciala aceasta gradina sunt niste poteci suspendate, care serpuiesc printre copaci, la 15 metri inaltime, oferind o panorama superba atat asupra gradinii, cat si asupra oceanului, care se vede in departare. Exista insa si o ruta ocolitoare, pentru cei cu rau de inaltime, insa dupa parerea mea, cararile suspendate au fost cea mai interesanta parte a gradinii. Cele mai impresionante "colectii" de plante sunt cea de palmieri (La palmeraie) cu o multime de specii diferite de palmieri din toate zonele globului, padurea de bambusi absolut impresionanta, si flori tropicale enorme, cum ar fi Ginger flower (trandafir de portelan). De asemenea, exista o zona din gradina des frecventata de colibri, unde, cu putin noroc, poti chiar sa pozezi o pasare colibri in timp ce bea apa - eu nu am reusit pentru ca se miscau in permanenta si erau extrem de rapide. Din Balata se vad frumos atat muntii "cuceriti" de jungla tropicala, in frunte cu vulcanul activ Piton du Carbet, cat si Oceanul Atlantic, in zare. 

Sus, hibiscus, iar jos, o floare des intalnita in Martinica, Ginger Flower sau trandafirul de portelan.

Anthurium si cararile suspendate de care spuneam.

La Palmeraie

Plajele caraibiene

Sunt aproape sigur ca orice om, atunci cand se gandeste la zona insulelor Caraibe, automat se gandeste la plaje cu palmieri si nisip fin si apa turcoaz. In Martinica, am avut ocazia sa vad unele dintre cele mai frumoase plaje pe care am fost vreodata, iar faptul ca nu erau suprapopulate de turisti le facea parca si mai frumoase. Pentru ca da, si asta e un aspect la insulei - nu este, inca, cotropita de turisti, fiind, prin urmare, putin mai "salbatica". Astfel, pe plaje, in general, nu exista sezlonguri, asa ca alternativa este cumpararea de sezlonguri de la supermarketuri ori pur si simplu statul pe nisip, pe prosop. Noi ne-am cumparat niste rogojini de plaja peste care am pus prosoapele si nu am avut nicio problema sa stam pe nisip. Exista plaje atat cu nisip alb, cat si cu nisip negru (vulcanic), iar apa, in general fara valuri, este numai buna de facut baie peste tot. Inca ceva! Mare atentie la soare - mai ales in zonele tropicale soarele este foarte puternic, asa a riscul de arsuri si alte afectiuni ale pielii este extrem de ridicat chiar si atunci cand este innorat.

Despre plajele paradisiace pe care le-am vizitat insa, o sa las imaginile sa vorbeasca:

Plage Trinite

Plages des Salines

Anse Michel (Cap Chevalier)

Din nou in junglă

Spun din nou pentru ca nu e prima data cand postez despre o excursie in jungla, dar de data asta experienta a fost mult mai "autentica".

Pe scurt, m-am intors de trei zile din vacanta in insula Martinica, un departament francez de peste mari, situata in arhipelagul Antilelor Mici, intre Marea Caraibilor si Oceanul Atlantic. Fiind situata in zona de clima calda-tropicala, vegetatia este, evident, foarte bogata, luxurianta, de aceea Martinica mai este numita si "insula florilor".

Una dintre cele mai interesante experiente de pe insulita respectiva a fost un traseu pe care l-am facut prin jungla din nordul insulei, din jurul vulcanului Pele, "creatorul" insulei. Avand sol vulcanic foarte fertil si conditii climatice favorabile, vegetatia s-a dezvoltat extrem de tare, dand nastere unei jungle luxuriante vesnic verzi. Conditiile in jungla nu sunt insa tocmai usor de suportat - umiditatea tinde sa depaseasca tot timpul 95%, motiv pentru care transpiram in continuu si aveam toate hainele ude, iar din cauza ploilor dese, pe carare era adesea noroi alunecos pe care trebuia sa mergi cu mare grija. Un sfat bun de urmat intr-o expeditie in jungla este ca atunci cand va dezechilibrati sa incercati sa puneti mainile jos si sa va lasati sa cadeti, indiferent daca va murdariti - in niciun caz insa sa nu va agatati sau sprijiniti de copaci, liane sau pietre , pentru ca nu stiti niciodata peste ce animal periculor riscati sa dati sau cu ce planta toxica luati contact. Inca un inconvenient al junglei martinicane este prezenta mai mult decat enervanta a tantarilor tropicali, mult mai mici decat tantarii nostri si care te vor umple de muscaturi daca nu folosesti spray sau bratari antitantari (ca sa nu mai zic de riscul de a contacta boli tropicale ca Zika, Dengue sau febra galbena).

Acum, daca tot am inceput, involuntar, cu partile negative ale excursiei, sa trecem la cele pozitive. O expeditie in jungla nu are cum sa nu te impresioneze - cand vezi vegetatia bogata si total diferita de a noastra, florile tropicale placut mirositoare si lianele care atarna din copaci este imposibil sa nu uiti de toate lucrurile enervante din jungla. Multe dintre plantele intalnite aici le-am recunoscut ca fiind plantele pe care obisnuim sa le tinem noi in ghivece. In principiu, toate erau parca la superlativ - ferigi uriase, arbori de-a dreptul gigantici, flori mari si nenumarate si liane interminabile. Peisajul te ducea automat cu gandul la scene din Jurassic Park si parca te asteptai ca oricand sa apara un animal la fel de gigantic de dupa o feriga uriasa. Fauna, in schimb, nu era atat de bine reprezentata - am vazut doar un rozator care semana cu o nevastuica, paianjeni, pasari superbe si cu triluri minunate, broaste si, evident, tantari. Traseul pe care l-am facut a durat in jur de trei ore, iar pe parcursul lui am avut ocazia sa vedem ce inseamna cu adevarat jungla tropicala. A fost, cu siguranta, o experienta de neuitat, iar imaginile sper sa redea macar o mica parte din ceea ce inseamna jungla tropicala.

Plantatie de bananieri inainte de a intra in jungla

Ginger flower 

Crinul pacii (Spathiphyllum wallissi)

La sfarsit, am mai vizitat si o padure de mangrove, pe tarmul marii. Printre radacinile ca un labirint misunau de zor crabi de diferite marimi si culori.