Grădina botanică Balata

Daca tot ploua afara (marti a fost un adevarat potop cu ploaie torentiala si grindina uriasa care a cam devastat gradina - se pare ca natura da semne ca nu ne mai suporta si ne pedepseste cu orice ocazie pentru felul cum ne purtam noi cu ea) inevitabil ma intorc cu gandul la soare si vacanta. Asa ca pana cand se va arata si la noi soarele, e loc pentru o noua poveste din Martinica. 

Martinica este numita, ea insasi, "insula florilor", gradina botanica imensa, asa ca este putin ciudat, sau cel putin asa mi s-a parut mie, ca intr-o zona tropicala in care oricum vegetatia e bogata si extrem de diversificata, sa mai existe si o gradina botanica. Cu toate ca am fost putin reticent la inceput, ma intrebam ce putem vedea mai mult decat vazusem deja in jungla, am fost totusi foarte impresionat de Balata. Mi s-a parut ca parca toata vegetatia din "insula florilor" era concentrata in cele trei hectare ale gradinii botanice. Impartita in mai multe zone, Balata se vrea a fi o reprezentare a tuturor regiunilor tropicale de pe glob, de la vegetatia specifica Americii Centrale si de Sud si Caraibelor, pana la cea din Indonezia, Madagascar sau Africa si chiar Japonia. Ceea ce face speciala aceasta gradina sunt niste poteci suspendate, care serpuiesc printre copaci, la 15 metri inaltime, oferind o panorama superba atat asupra gradinii, cat si asupra oceanului, care se vede in departare. Exista insa si o ruta ocolitoare, pentru cei cu rau de inaltime, insa dupa parerea mea, cararile suspendate au fost cea mai interesanta parte a gradinii. Cele mai impresionante "colectii" de plante sunt cea de palmieri (La palmeraie) cu o multime de specii diferite de palmieri din toate zonele globului, padurea de bambusi absolut impresionanta, si flori tropicale enorme, cum ar fi Ginger flower (trandafir de portelan). De asemenea, exista o zona din gradina des frecventata de colibri, unde, cu putin noroc, poti chiar sa pozezi o pasare colibri in timp ce bea apa - eu nu am reusit pentru ca se miscau in permanenta si erau extrem de rapide. Din Balata se vad frumos atat muntii "cuceriti" de jungla tropicala, in frunte cu vulcanul activ Piton du Carbet, cat si Oceanul Atlantic, in zare. 

Sus, hibiscus, iar jos, o floare des intalnita in Martinica, Ginger Flower sau trandafirul de portelan.

Anthurium si cararile suspendate de care spuneam.

La Palmeraie

Nuferi

Plantele nu cresc numai in sol, iar universul vegetal nu se limiteaza doar la pamant. La fel de bine gasim plante care cresc si in apa sau in zonele umede - plantele hidrofile si higrofile. Poate cel mai cunoscut in acest caz este nufarul, numit uneori si lotus (mai ales in Asia). Desi pare o planta exotica, ea creste foarte bine si la noi, fiind foarte raspandit in Delta Dunarii, cum de altfel se dezvolta in aproape toate apele dulci din Europa, Asia, nordul Africii si America de Nord, fiind o specie destul de invaziva. Florile de nufar nu dureaza mult odata ce au fost taiate, in cateva minute se vor vesteji. Are un parfum fin si unic, foarte cautat de maestrii parfumieri.

In cultura si arta europeana, imaginea nufarului se regaseste in numeroase poezii si tablouri care surprind florile acvatice (cel mai bun exemplu sunt tablourile lui Claude Monet).

Pe continetul asiatic insa simbolistica lotusului este mult mai ampla.  Importanta nufarului este atat de mare acolo, incat planta ajunge aproape la un nivel de sacralitate, mai ales in India si Sri Lanka. La hindusi, nufarul este simbolul perfectiunii si al puritatii, datorita corolei sale care se desface acoperind cu petalele murdaria si raul din lume. Faptul ca planta creste din adanc, din abis si intuneric si ajunge la suprafata, la lumina, avand puterea sa si infloreasca, apropie imaginea nufarului de spiritualitate si de dezvoltarea sufleteasca a fiintei umane. In budism, lotusul este reprezentat, in mod concret, prin celebra pozitie de meditatie, in care omul incearca imitarea perfectiunii florii de nufar, scopul suprem fiind iluminarea trupului, spiritului si mintii. Insusi Buddha, asa cum apare in numeroase picturi si reprezentari din zona sud-estului Asiei, folosea pozitia lotus cand medita. 

La egiptenii antici, floarea de nufar era asociata cu renasterea, dar in unele cazuri si cu transformarea. Apare adesea in hieroglife, alaturi de imaginea zeului Nun - Nun reprezinta apa primordiala, care ii impinge barca zeului soare Ra, dand nastere astfel unei noi zile.

Mai jos, o statuie care il infatiseaza pe Buddha in pozitia lotus (Sri Lanka).

P.S: La multi ani tututor celor care isi sarbatoresc astazi ziua onomastica!

Tablou de toamnă timpurie...

In aceasta perioada gradina botanica este minunata! Inca verde, plina de flori si nu foarte aglomerata. Daliile sunt vedetele gradinii, cu diversele lor nuante si forme. Au mai ramas si niste canna indica inalte, iar pe lac am prins un boboc de nufar galben, gata-gata sa se deschida. Insa, pentru ca suntem in septembrie, nu puteau sa lipseasca din peisajul gradinii brandusele de toamna, ele acoperind suprafete mari, printre copaci, la umbra.

O minunatie e gradina la inceput de septembrie!

In final, foarte interesanta mi s-a parut aceasta floare-soarelui, care avea trei sferturi din petale de culoare galbena iar un sfert visinie. Nu stiu care o fi cauza acestui fenomen, dar cert este ca nu am mai vazut asa ciudatenie.

Mauritius

Bonjour!
A doua destinatie a vacantei noastre a fost insula Mauritius, un mic stat independent, nu departe de Reunion, la jumatate de ora de zbor cu avionul de insula franceza. Desi distanta este mica, diferentele sunt enorme. In primul rand datorita gradului de civilizatie, Reunion fiind inca sub Franta e mult mai dezvoltata decat Mauritius. Apoi, in Mauritius nu gasesti munti inalti de 3000 de metri ca in Reunion, insa te intampina vastele campii cultivate cu trestie de zahar din care se face apoi romul atat de vestit din aceasta insula.

Apa e superba, de un albastru-verzui, calda incat se poate face baie si noaptea, si populata cu pestisori colorati. Fiind adusi din vremea colonizarii englezesti indieni, pentru a lucra plantatiile de trestie, aici religia majoritara este hinduismul, iar limba oficiala este engleza, in ciuda faptului ca toata lumea prefera franceza. 

Simbolul Mauritius-ului este pasarea dodo, disparuta din anii 1700, din cauza vanatului excesiv, ea odinioara traind in cele doua insule.

Poate cel mai frumos loc vizitat de noi in Mauritius a fost superba vila coloniala Labourdonnais, putin cunoscuta de catre turisti, dar minunata. Intrarea spre vila se face pe o alee larga strajuita de platani uriasi, apoi urmeaza vizitarea casei, interiorul fiind superb mobilat. Pe urma urmeaza vizitarea gradinilor, cu pomi fructiferi si flori, ca la final sa degusti un rom facut la distileria proprie. O experienta de vis!

Pentru prima data am vazut flori de mango, in varful unui arbore, langa flori fiind observabile si micutele fructe.
Mai jos, o planta cataratoare foarte interesanta numita crin de Malabar, specifica climei tropicala umeda.

Intre putinii munti pe care ii are Mauritius, am vizitat un crater de vulcan, altfel decat cel din Reunion, acoperit de vegetatie, in mijlocul lui formandu-se chiar si un mic lac.

Templul lui Shiva, strajuit de uriasa statuie de 33 de metri a acestuia este cel mai important loc de pelerinaj pentru hindusii din insula. La sarbatoarea dedicata zeului distrugator vin cate 60.000 de pelerini, motiv pentru care , langa sosea e construit un trotuar aproape la fel de lat cat drumul de masini, pentru ca pelerinii sa aiba acces mai usor la statuia si templul lui Shiva. 

La templu m-a impresionat, pe langa altele, prietenia si bunavointa cu care ne-au intampinat cei care au venit sa se roage, explicandu-ne despre filozofia hindusa si chiar lasandu-ne sa participam la ceremoniile religioase.

Mai jos, o statuie a zeului-elefant, Ganesh, asociat cu prosperitatea si norocul, aflata in mijlocul apei. Hindusii se duc desculti, prin apa, pentru a duce ofrande zeului.

Cascada noroioasa, langa ea observandu-se formarea norilor - nimic altceva decat circuitul apei in natura. 

Foarte vestite in Mauritius sunt pamanturile colorate de la Chamarel, in 7 culori diferite. Nuantele ciudate se datoreaza oxizilor de fier si altor metale, prezente in sol, motiv pentru care nu cresc plante in aceasta zona.

La hotel ne asteapta palmierii si cerul senin - visul de la tropice!

In ultima zi, in excursia cu catamaranul (o barca de mari dimensiuni), am vazut insulita asta iesind din mare ca o ciuperca.

Mai jos, cateva poze subacvatice de langa recifurile de corali.

Grădinile Botanice ale Madeirei

Bom dia!

Despre vacanta din Portugalia am mai scris, dar nu si despre minunatele gradini botanice din insorita insula Madeira. Gradinile, asezate pe versanti ai muntilor au o varietate mare atat de plante exotice cat si de plante mai comune. Foarte des intalnite aici sunt hortensiile si crinul african (Agapanthus africanus). 

Prima dintre gradini, numita Jardim Botânico da Madeira, are doar plante care cresc aici, pe insula. De asemenea, cand am fost noi era si o expozitie de pasari exotice, cu papagali de diverse culori si cu pauni. De aici aveam o minunata priveliste asupra orasului Funchal si a Oceanului Atlantic.

Un agapanthus alb aplecandu-se peste cei albastrii.

Tin minte ca era si un paun alb printre cei normali dar nu am gasit poze cu el din pacate.

Printre nalbele uriase, de pana la 2 metri si chiar peste.

Apoi a urmat gradina cu plante exotice, dar adaptate la clima de aici. Am vazut o multime de orhidee de diferite culori, plante de apa diverse, palmieri  si alte plante tropicale. In iazurile amenajate inotau pestii specific japonezi- koi fish.

In mijlocul lacului se aflau doua insulite cu palmieri pe care puteai ajunge peste un pod si de unde puteai urmari pestii colorati.