Lavandă

Pe la inceputul lunii octombrie, am fost impreuna cu cativa prieteni la o cultura de lavanda, care aduce un pic din aerul de Provence, aici, langa Cluj. Cultura, infiintata de o doamna pasionata de aceasta planta-minune, e o initiativa frumoasa, dar totodata ambitioasa, deoarece nu multi sunt cei care infiinteaza culturi de lavanda in Romania. Principalul motiv pentru care lavanda nu e foarte raspandita la noi sunt caracteristicile plantei, care este originara din zona de clima mediteraneana, astfel daca ea nu e aclimatizata nu rezita iernilor aspre de la noi din tara.

Florile de lavanda in rand.

 Aici este cultura matura iar mai jos cultura tanara.

Apus de soare printre randurile parfumatei lavande.

Felicitari doamnei pentru aceasta frumoasa initiativa si m-as bucura sa mai aud/ vad si astfel de idei de afaceri in Romania.

Aur

 Nu este vorba de metalul pretios ci doar de culoarea pe care o au copacii acum, in octombrie, sau brumarel, cum i se mai spune in popor.

In primele poze este stejarul pe care il am in capatul livezii cu pomi fructiferi. De doua saptamani il privesc cum se face tot mai frumos si se coloreaza in diverse nuante. A avut si ceva ghinde cand era inca verde, acum insa nu le mai vad; ori au cazut pe jos, printre frunze, ori le-au luat veveritele pentru proviziile de iarna.

 Ghindele din "tinerete" cand era inca verde.

Apoi am facut o scurta vizita padurii din apropierea casei. De la liziera inca, ne astepta cu copacii in diverse culori de toamna, de la galben, auriu, pana la ruginiu. 

Incet, incet patrundem in codru.

 Pe parcursul drumului prin padure, dam si de cateva tufe, pline de porumbe (sau porumbele), care de la distanta aratau ca o pata albastruie.

Oare cum o fi sa te afli acolo, sus, in inaltul cerului?

Doar tu si o bucata de panza care sa iti atenueze caderea, vazand lumea de sus si simtind aerul rece care iti biciuieste obrajii. Cu siguranta ca este o experienta unica.

Culesul strugurilor

Duminica trecuta am fost invitati de niste cunostinte la cules de struguri, la o casa parinteasca cu multa vita-de-vie si cu struguri rosii si albi. A fost o zi superba, ne-am distrat culegand strugurii, mustul a curs prin mustuitor (unealta de zdrobit strugurii) iar la final am fost si rasplatiti pentru munca noastra cu porc de lapte si legume la gratar.

 Multitudinea de struguri rosii care atarna deasupra capetelor noastre, nerabdatoare da fie culese. Din ei va iesi un minunat vin rosu.

 Erau desigur si soiuri de struguri albi, de masa.

 In timp ce galetile se umpleau cu ciorchine parfumate, la mustuitor se lucra de zor. Cate doi oameni, unul turna galetile cu struguri celalalt ii zdrobea, iar mustul delicios era turnat in sticle. Apoi insa majoritatea mustului era pus sa se faca vin.

La final am avut parte si de un vizitator venit tocmai din gramada de compost.

Pe tot parcursul lucrului la vie am fost insotiti de muzica Mariei Tanase care ne transpunea in vremurile de mai demult cand culesul viilor era motiv de sarbatoare si toata lumea venea in podgorie sa ajute.

Lacul codrilor

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;

Tresărind în cercuri albe

El cutremură o barcă.

Nu e prea albastru si nici nu e incarcat de nuferi galbeni. E doar un lac iubit de clujeni, lacul Tarniţa, nu departe de oras, unde, cel putin vara, e locul ideal pentru a petrece sfarsitul de saptamana. Acum insa e prea frig pentru a mai merge acolo, dar ne amintim cu drag de weekend-urile din timpul verii petrecute acolo.

Lacul, e asezat intre muntii impaduriti, intr-o vale mai adanca, iar aerul e mult mai curat decat in prafuitul nostru oras.

Apa cristalina a lacului.

Cum noi acolo avem si o cabana de vara, nu se putea deci, fara amenajarea unei mici gradini. Ferigile si florile astea albe se simt de minune in aerul racoros si umed al muntelui.

Incet, incet, parca saptamana lucratoare e pe cale sa se sfarseasca cu bine asa ca, desi e cam devreme, va urez un sfarsit de saptamana frumos!

Recolte de toamnă

 Recoltele din livada, stau sa se coaca si in curand vor fi culese.Merii si gutuii sunt plini, dar si nuci sunt din belsug.Dimineti si serile sunt mai reci decat in mod normal asa ca si fructele vor trebui culese mai repede anul acesta.

Merii-soiul Florina. Anul asta fructele sunt mult mai mari decat anul trecut, poate si din cauza ca a plouat mai mult. Mai am si un mar Golden dar anul asta a facut niste mere enervant de mici.

Galbena gutuie, dulce-amaruie...

Banca din livada mea, cu nucul urias in spate.

 Macesele s-au copt si sunt numai bune pentru ceai. Trebuie doar sa ne facem timp sa le si culegem de pe ramuri.

 Ochiul-boului de toamna a inceput sa infloreasca cu o multime de flori, vizitate de albine.

Un sfarsit de saptamana frumos, va doresc!

Munții Piatra Craiului

Masivul Piatra Craiului, cu padurile sale de foioase si conifere se pregateste incet, incet de toamna, cand frunzisul mestecenilor si stejarilor se va schimba din verde in galben, portocaliu sau ruginiu.

Excursia pe munte a fost superba, am vazut locuri si privelisti minunate insa vremea nu a tinut cu noi deoarece aproape pe tot parcursul zilea ne-a plouat (in ultima partea atat de tare de ne-a udat pana la piele).

Insa asta nu mai conteaza pentru ca am ajuns la concluzia ca avem o tara superba si ar trebui sa nu uitam asta!

Cararea serpuia spre vastele paduri de brazi ce imbraca versantul muntos, de la poale, pana aproape de varf.

 O bucata de marmura alba.

 La sfarsitul excursiei, fiind aproape, a vizitat si castelul Bran. Se vede ca cineva a fost interesat in restaurarea lui. Camerele, altadata goale, acum erau "imbracate" cu mobilier si decoratiuni iar curtea interioara era frumos aranjata. Erau si numerosi turisti, majoritatea straini, ceea ce e de bine. Majoritatea insa au venit pentru a  vedea castelul lui Dracula si nu pentru a vedea o cladire veche de prin 1300 in care de-a lungul veacurilor au stat numeroase capete incoronate. Nu ii poti invinui insa pentru asta, pentru ca Dracula este si va ramane una dintre emblemele noastre, ale romanilor, chiar daca meritul pentru asta, in mare parte nu ni se datoreaza noua, ci lui Bram Stoker. 

Per total insa castelul mi-a placut si as reveni oricand, cu placere.