Seychelles, las islas bonitas

Daca ar fi sa existe un top oficial al insulelor paradisiace de pe mapamond, cu siguranta micile, dar idilicele insule Seychelles ar fi pe primele locuri. Situate in vestul Oceanului Indian, nu departe de Madagascar, micile formatiuni coraligene sunt o populara atractie turistica, atat datorita peisajelor minunate si a apei turcoaz, cat si datorita amabilitatii localnicilor care se bucura cand vad turisti in tara lor.

Am vizitat insulele Seychelles in 2008, dar amintirea vacantei a ramas inca vie si nu cred ca va disparea vreodata. Am vazut atatea locuri frumoase si ne-am simtit atat de bine acolo incat pozele exprima cel mai bine experienta numita Seychelles. O vacanta aici se potriveste tipului de turist caruia ii plac vacantele relaxante, plajele cu nisip fin si marea azurie. In  cazul in care sunteti turistul energic, sportiv care nu sta locului si vrea sa umble de dimineata si pana seara, s-ar putea ca micile insule sa nu va impresioneze prea tare. Nu spun ca nu sunt locuri frumoase de vazut, din contra, sunt o multime, doar ca ritmul insulelor spune altceva, indeamna la relaxare, la o excursie cu barca printre valurile inspumate mai degraba...parca si timpul se scurge mai incet aici.

Merita o "sesiune" de pescuit in zonele acestea cu apa calda si cu o fauna subacvatica abundenta si diversificata si, de ce nu, scufundari (scuba diving sau snorkeling), unde cu siguranta privelistile sunt magnifice! Fiind o zona cu clima tropical-umeda, vegetatia este luxurianta, acoperind pantele muntilor putin inalti, dar care totusi exista pe Mahe, insula principala a arhipelagului. Broastele testoase de uscat sunt la tot pasul, iar micutii crabi populeaza mai toate plajele cu nisipul alb si fin.

Parca si cerul e mai albastru in Seychelles!

Cararea ne conducea printre copacii tropicali in Parcul National Morne.

Muzeele Vaticanului

Aflate in inima Romei, in interiorul Cetatii Sfinte, Muzeele Vaticanului sunt un complex enorm, format din 10 muzee. Istoria acestora incepe in secolul al saisprezecelea, cand este initiata constructia lor din ordinul papei Iulius al II-lea. Apoi, de-a lungul timpului, diversi Suverani Pontifi si-au adus contributia la dezvoltarea si infrumutesarea Muzeelor Vaticanului, pana la stadiul in care au ajuns astazi, cu o colectie absolut impresionanta de picturi, sculpturi si alte obiecte de arta care impodobesc peretii coridoarelor si incaperilor acestor muzee. Tot in interiorul acestui complex, ascunsa de coridoarele imense, se afla si celebra Capela Sixtina, capodopera lui Michelangelo, cu diverse scene biblice reprezentate exceptional pe peretii micii capele.

Poate cel mai controversat obiectiv din Vatican il reprezinta Arhivele Secrete, la care doar putini oameni au acces si care se presupune ca ascund adevaruri tulburatoare despre istoria omenirii si despre religia crestina.

Dar un lucru este cert: iti trebuie cam o saptamana ca sa vezi tot ce contin aceste minunate muzee. Noua ne-a luat cam 3 ore sa parcurgem fugitiv doar o parte din misterioasele, dar uimitoarele "Musei Vaticani". 

Capela Sixtina nu este celebra doar pentru picturile celebrului Michelangelo Buonarroti, ci si pentru faptul ca aici se tin conclavurile cardinalilor inaintea alegerii noului papa.

Incepand cu pontificatul papei Sixtus al IV-lea (de unde ii provine si numele capelei) de aici pleaca fumul alb in cazul alegerii unui nou papa, respectiv fum negru cand cardinalii nu s-au decis asupra Suveranului Pontif. 

In așteptare

In asteptarea primaverii, normal! Februarie este, din punctul meu de vedere luna cea mai anosta din an, mai ales daca nu e zapada, cum se intampla anul acesta. Gradina este inca goala, dar cateva semne arata totusi ca se vor apropia si anotimpuri mai calde. Astazi vremea a fost insorita si destul de calda, cu un cer albastru intens. In straturi se intrezaresc cateva frunze de lalele si branduse care scot timid capul din pamant. Arata foarte bine in perioada aceasta, evident coniferele, dar si iedera care da in continuare lastari noi. Cateva tufisuri cu macese sunt pata de culoare a gradinii, unde domina inca iarba uscata si crengile fara frunze. Daca tot asa va continua vremea, in maxim 2 saptamani deja vor aparea florile de primavara.

P.S: Ce inspiratie geniala a celor care au alcatuit calendarul, cand au decis ca luna februarie sa nu aiba decat 28, respectiv 29 de zile. Probabil nici ei nu mai suportau inca o luna de iarna cu 31 de zile. :)

Banca din gradina, numai buna pentru o pauza, intr-o zi calda de...februarie.

Agapanthus

Agapanthus africanus mai este cunoscut si sub alte nume, cum ar fi crin african , crin de Nil sau floarea iubirii.

Este o planta originara din Africa de Sud, dar care a ajuns pana pe tarmurile Mediteranei, unde este foarte des intalnita. Prima data am vazut crini africani in insula Madeira, unde toate dealurile si stancariile erau impanzite de covoare de agapanthus, alaturi de hortensii. Florile erau predominant mov, dar am vazut si multe albe. La plecarea din insula mi-am luat si eu un pachetel cu bulbi, care au inflorit trei ani mai tarziu, adica in vara trecuta.

Agapanthus se deosebeste de alte flori sau de alte specii de crini prin faptul ca floarea in forma de umbrela se afla in varful unei tulpini fara frunze care poate ajunge si pana la 1 metru inaltime. De obicei infloreste vara, prin iunie si iulie, si este o planta iubitoare de soare si caldura. Are niste radacini foarte puternice, de aceea poate fi o problema daca este plantata intr-un ghiveci prea mic, putand usor sa-l rupa.

In Madeira:

Si la mine in gradina:

Palatul Pena

Undeva, la aproximativ 30 de kilometri de Lisabona, pe un varf de munte se afla minunatul Palat Pena. Acesta a fost construit dupa Marele Cutremur din Lisabona, din anul 1755, din dorinta printului Fernando al II-lea. Are ca sursa de inspiratie arhitectura maura, dar si pe cea neogotica si neorenascentista.

Drumul pana la Pena urca din micul oras Sintra, printre paduri de pini mediteranieni, pana ajunge la portile palatului. Culorile vii si interesante ale  cladirii au fost aplicate recent, in urma cu vreo 20-25 de ani, dar deja incep sa se degradeze. De pe terasa castelului se vede pana departe, in zare, spre Oceanul Atlantic, asta cu conditia sa fie senin. Se vede si vechea cetate maura, asezata tot pe un deal din apropiere.

Palatul Pena este unul dintre cele mai frumoase din Portugalia si m-am convins de asta cand l-am vazut cu ochii mei. Am vazut si faimoasele azulejo, bucati de faianta in diverse culori, specifice arhitecturii portugheze.Din cauza pozitionarii sale, multe zile pe an aici bate un vant foarte puternic, care suiera printre peretii cladirii. Recomand savurarea unei cafele portugheze pe terasa castelului, cu panorama asupra orasului Sintra si a imprejurimilor - merita!

In cazul unei vacante in Lisabona, Palatul Pena nu trebuie ratat!

Orhidee

Cand am vizitat Parcul Keukenhof din Olanda, pe langa vestitele sere cu lalele, mai era de vizitat si o cladire ce gazduia peste 100 de soiuri de orhidee. Foarte frumos aranjate si cu o mare diversitate de forme si culori, sera cu plante tropicale te facea sa te simti ca intr-o expeditie prin jungla. Pot spune ca olandezii nu se pricep doar la cultivat lalele, ci la flori, in general.

Orhideele sunt plante ce provin din zona calda, acolo unde se simt cel mai bine, in padurile ecuatoriale si tropicale unde umiditatea este foarte mare iar temperaturile ridicate si constante - exact ce le trebuie acestor plante. Se stie ca familia orhideelor numara peste 30.000 de specii. De cativa ani, acestea au devenit niste plante de interior foarte populare, in special orhideele Phalaenopsis, care sunt aproape omniprezente pe pervazurile ferestrelor. Dar ceea ce le face cu adevarat foarte dorite este faptul ca ele infloresc practic neintrerupt, odata ce se trece o parte din flori, alti boboci se pregatesc sa le ia locul - asta evident daca sunt bine ingrijite si udate corespunzator.

Sera cu orhidee de la Keukenhof:

Candelabrul din care curg orhidee...

Despre religiile lumii

 E frig, foarte frig. Gerul isi face de cap afara cu temperaturi de pana la -20 de grade. Dar ce bine e in casa, la caldura, cu gandul la locurile frumoase pe care le-am vizitat.

Intotdeauna cand ajungeam intr-o tara straina imi doream sa aflu cat mai multe despre ea. Despre cultura, limba, traditiile si bineinteles religia fiecareia. E un subiect oarecum sensibil, unii fiind total contra religiei, iar altii, sunt credinciosi si o respecta cu strictete. Prin locurile pe care le-am vizitat am intalnit mai multe religii, de la hinduism la budism, si de la islam la crestinism. As vrea sa spun cateva cuvinte despre fiecare, in masura in care le-am inteles si le-am perceput eu, ca turist.

Hinduismul

Este o religie specifica in primul rand, asa cum sugereaza si numele, Indiei, acolo unde a aparut pentru prima data. Totusi, intaia oara am aflat cate ceva despre hinduism in Bali, iar mai apoi, anul acesta, in insula Mauritius unde am si vizitat un templu hindus, intelegand mai bine aceasta filosofie orientala.

Este o religie politeista, dintre zeii lor eu i-am retinut doar pe Shiva (cel din statuia de lemn din imaginea de mai jos) si pe Ganesh (zeul cu cap de elefant din penultima poza). Ei cred in reincarnare si in kharma si sunt foarte toleranti cu cei de alte religii. Tin minte ca in Mauritius, la templu, unul din calugarii hindusi (guru) s-a oferit sa ne povesteasca putin despre religia lor, de altfel foarte interesanta si complexa.

Islamul

Nu prea am avut multe tangente cu aceasta religie. Intre tarile arabe pe care le-am vizitat se numara doar Egiptul si Turcia (Istanbul).

Desi in general oamenii au tendinta sa se astepte la ce e mai rau cand aud cuvantul islam, confundand religia cu extremismul islamism, promovat de teroristi si jihadisti, aceasta religie are cateva lucruri in comun chiar si cu crestinismul. Este o religie monoteista, Allah fiind entitatea suprema iar Mahomed, cel mai important profet. Se roaga in moschei, cartea 

sfanta pentru ei fiind Coranul. Ca musulmani, ei trebuie sa respecte cinci pasi: sa creada in Allah, sa se roage, sa ofere ajutor si sprijin celor care au nevoie, sa tina postul - ramadanul si sa mearga macar o data in viata in pelerinaj la Mecca.

 Crestinismul

Catolic - centrul catolicismului este evident Roma, mai exact Vaticanul, cu catedrala Sfantul Petru ce troneaza peste cetatea eterna. Probabil nu multi stiu ca cele doua ramuri ale crestinismului, catolicismul si ortodoxismul s-au despartit ca urmare a Marii Schisme din anul 1054, prima raspandindu-se in vestul Europei si mai apoi in Lumea Noua, iar cea de-a doua in rasaritul continentului. 

Ortodox - tara care mi s-a parut cea mai reprezentativa este Grecia, cu ale sale biserici in stil bizantin. Cel mai tare mi-au placut manastirile de la Meteora, care sunt, de altfel si un simbol al ortodoxismului.