Sfârșit de toamnă?

Nu, nu e pus din greseala acel semn de intrebare la titlu, este pus intentionat, pentru ca am constatat, surprins, ca acest sfarsit de toamna (deja e trecut de jumatatea lunii noiembrie, deci poate fi socotit sfarsit), nu e chiar cum ar trebui sa fie, deoarece temperaturile, pana acum cateva zile erau de pana la 20 de grade si chiar peste, iar ploile de toamna si-au facut aparitia doar din cand in cand.

Ca urmare:

Caisul a inceput sa infrunzeasca, mi-e si mila de el ca o sa-l prinda inghetul asa, cu frunzele pe el. S-a lasat si el prostit de vreme, din pacate.

Gura-leului care, pe la inceputul lui octombrie dadea semne ca isi va da obstescul sfarsit, acum are boboci care asteapta sa infloreasca la urmatoarele raze de soare care vor cadea pe el.

Pana si margaretele pitice au aparut prin iarba, ca intr-o zi de mijloc de primavara.

Dar am insa senzatia ca nu sunt eu singurul care nu mai intelege nimic din ce se intampla cu vremea asta. Se pare ca si el e placut surprins ca iarna intarzie sa apara cu gerul care il supara atat de tare la oase si isi permite sa traga linistit un pui de somn.

Prin grădina

Nu am mai scris de ceva timp despre gradina, asa ca i-a venit si ei timpul. 

Toamna se apropie de sfarsit si totusi gradina arata destul de bine. E mult de munca cu stransul frunzelor, cu sapatul de toamna dar si cu focul pe care va trebui sa il fac pentru a arde gramezile de frunze adunate. Insa atat timp cat e vreme buna e o placere sa lucrezi in gradina.

Inspre livada e ceata. Imaginea e dezolanta, cu pomii fara frunze, macar cele doua lampione stau

 frumos agatate in copac.

O raza de soare este totusi si in gradina.

Veteranele de razboi- ultimele mere.

 Verde de thuja, rosu de berberis si galben de mesteacan- semafor sau steagul Boliviei.

 Luna noua se grabeste sa se arate pe cer , imediat ce soarele apune si vegheaza cuminte, alaturi de Luceafar peste oras. 

Nu in ultimul rand: LA MULTI ANI tututor celor ce poarta numele Mihai, Gabriel, Mihaela, Gabriela si derivatele! O zi onomastica frumoasa sa aveti!

Deltă

Soarele rasare incet peste stufarisurile bogate ale Deltei Dunarii. E ora 7 dimineata, iar noi, pescari amatori, pornim cu o barcuta cu motor, la pescuit de stiuca. Ne minunam de peisajul pe care il avem in fata ochilor si speram sa prindem ceva pesti. E asa o liniste la ora aia. Doar motorul barcii care deranja apa si cate un ciripit se auzeau in tacerea diminetii.

 Soarele deja e sus pe cer, natura s-a desteptat iar un grup de rate salbatice se balaceste intr-un canal al Deltei.

La sfarsitul sesiunii de pescuit, ne declaram multumiti, cea mai mare stiuca cantarind 3 kg si ceva. In poza nu e decat o mica parte din captura.

Un cormoran ne privea de sus, stand si savurand dimineata linistita.

Revenind pe uscat, gasim tufe pline cu bobite galbene si portocalii de catina.

 In satul C. A. Rosetti, in apropiere de Sulina, vedem casele dobrogene traditionale, cu acoperis de papura

si tocurile de la geamuri albastre.

Ne intalnim si cu caii salbatici de la Letea.

Excursia a fost acum o saptamana, duminica trecuta, cand s-a incheiat sezonul stiuca 2013. Abia asteptam sa revenim la anul in frumusetile Deltei.

Lavandă

Pe la inceputul lunii octombrie, am fost impreuna cu cativa prieteni la o cultura de lavanda, care aduce un pic din aerul de Provence, aici, langa Cluj. Cultura, infiintata de o doamna pasionata de aceasta planta-minune, e o initiativa frumoasa, dar totodata ambitioasa, deoarece nu multi sunt cei care infiinteaza culturi de lavanda in Romania. Principalul motiv pentru care lavanda nu e foarte raspandita la noi sunt caracteristicile plantei, care este originara din zona de clima mediteraneana, astfel daca ea nu e aclimatizata nu rezita iernilor aspre de la noi din tara.

Florile de lavanda in rand.

 Aici este cultura matura iar mai jos cultura tanara.

Apus de soare printre randurile parfumatei lavande.

Felicitari doamnei pentru aceasta frumoasa initiativa si m-as bucura sa mai aud/ vad si astfel de idei de afaceri in Romania.

Aur

 Nu este vorba de metalul pretios ci doar de culoarea pe care o au copacii acum, in octombrie, sau brumarel, cum i se mai spune in popor.

In primele poze este stejarul pe care il am in capatul livezii cu pomi fructiferi. De doua saptamani il privesc cum se face tot mai frumos si se coloreaza in diverse nuante. A avut si ceva ghinde cand era inca verde, acum insa nu le mai vad; ori au cazut pe jos, printre frunze, ori le-au luat veveritele pentru proviziile de iarna.

 Ghindele din "tinerete" cand era inca verde.

Apoi am facut o scurta vizita padurii din apropierea casei. De la liziera inca, ne astepta cu copacii in diverse culori de toamna, de la galben, auriu, pana la ruginiu. 

Incet, incet patrundem in codru.

 Pe parcursul drumului prin padure, dam si de cateva tufe, pline de porumbe (sau porumbele), care de la distanta aratau ca o pata albastruie.

Oare cum o fi sa te afli acolo, sus, in inaltul cerului?

Doar tu si o bucata de panza care sa iti atenueze caderea, vazand lumea de sus si simtind aerul rece care iti biciuieste obrajii. Cu siguranta ca este o experienta unica.

Culesul strugurilor

Duminica trecuta am fost invitati de niste cunostinte la cules de struguri, la o casa parinteasca cu multa vita-de-vie si cu struguri rosii si albi. A fost o zi superba, ne-am distrat culegand strugurii, mustul a curs prin mustuitor (unealta de zdrobit strugurii) iar la final am fost si rasplatiti pentru munca noastra cu porc de lapte si legume la gratar.

 Multitudinea de struguri rosii care atarna deasupra capetelor noastre, nerabdatoare da fie culese. Din ei va iesi un minunat vin rosu.

 Erau desigur si soiuri de struguri albi, de masa.

 In timp ce galetile se umpleau cu ciorchine parfumate, la mustuitor se lucra de zor. Cate doi oameni, unul turna galetile cu struguri celalalt ii zdrobea, iar mustul delicios era turnat in sticle. Apoi insa majoritatea mustului era pus sa se faca vin.

La final am avut parte si de un vizitator venit tocmai din gramada de compost.

Pe tot parcursul lucrului la vie am fost insotiti de muzica Mariei Tanase care ne transpunea in vremurile de mai demult cand culesul viilor era motiv de sarbatoare si toata lumea venea in podgorie sa ajute.

Lacul codrilor

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;

Tresărind în cercuri albe

El cutremură o barcă.

Nu e prea albastru si nici nu e incarcat de nuferi galbeni. E doar un lac iubit de clujeni, lacul Tarniţa, nu departe de oras, unde, cel putin vara, e locul ideal pentru a petrece sfarsitul de saptamana. Acum insa e prea frig pentru a mai merge acolo, dar ne amintim cu drag de weekend-urile din timpul verii petrecute acolo.

Lacul, e asezat intre muntii impaduriti, intr-o vale mai adanca, iar aerul e mult mai curat decat in prafuitul nostru oras.

Apa cristalina a lacului.

Cum noi acolo avem si o cabana de vara, nu se putea deci, fara amenajarea unei mici gradini. Ferigile si florile astea albe se simt de minune in aerul racoros si umed al muntelui.

Incet, incet, parca saptamana lucratoare e pe cale sa se sfarseasca cu bine asa ca, desi e cam devreme, va urez un sfarsit de saptamana frumos!