Cine spunea ca plantelor le este indispensabila apa avea dreptate doar pe jumatate. Intr-adevar, plantele au nevoie de apa, dar exista unele care se pot descurca bine si cu foarte putina apa, inmagazinand in diverse parti ale lor (radacini, tulpini, frunze/spini) rezerve de lichid.
Cactusul, poate cea mai cunoscuta planta xerofita (specifica mediilor uscate), se adapteaza perfect la mediul tropical-uscat sau subtropical, de aceea este intalnit adesea in zonele desertice de pe glob. Acesta are proprietatea de a pastra in el, pentru mult timp, o cantitate mare de apa, spinii (practic, niste frunze adaptate la mediul uscat) impiedicand evaporarea. Florile sunt, in general mari, fara miros si se deschid seara. Sucul de cactus poate fi consumat de catre oameni, el fiind foarte hidratant.
Il intalnim in: majoritatea mediilor desertice de pe glob; desertul Mexican, Mojave, Sahara, Namib, Atacama, in Australia, in zonele mediteraneene din sudul Europei.
Specifica, mai degraba, zonelor inalte si stancariilor, urechelnita (Sempervivum Tectorum) este adesea intalnita in muntii din sudul Europei si in Asia. Este o planta suculenta, care se adapteaza atat la conditiile de seceta prelungita si caldura, cat si la perioade lungi de frig. Se inmulteste extrem de rapid, de aceea trebuie controlata atunci cand este plantata in strat, existand pericolul de a invada tot stratul.
O intalnim in: Muntii Alpi, Muntii Apenini, Muntii Balcani, Muntii Caucaz, Anatolia, Armenia.
Un alt mediu ostil, in care totusi se gasesc plante, este stepa, cu campiile intinse si batute de vant. Datorita vanturilor puternice, plantele din aceasta zona nu se dezvolta foarte mult in inaltime si au adesea forma de tufa. Este si cazul ierbii albastre (Festuca glauca), o planta extrem de decorativa, care se poate adapta usor la orice tip de sol, (mai putin la cele foarte umede) dar si la lipsa de apa sau la vant puternic. Este o planta vesnic verde.
O intalnim in: zonele de stepa din Europa Estica si America de Nord, in pampasul argentinian.
Mie mi se pare ca florile de cactus au un parfum foarte fin, uneori chiar puternic. Mai ales cele din fotografia ta, miros grozav de bine. " Urechelnita " n-am intalnit-o pana acum in salbaticie, dar sunt multe alte suculente pe care mi le-as dori in gradina. Si nu m-as da inapoi nici de la o tufa de ' Iarba albastra " :)
RăspundețiȘtergerePe cea din fotografie nu am mirosit-o, dar cand mai inflorea cate un cactus de ghiveci, acasa, stiu ca nu aveam miros. Dar, cu siguranta ai si tu dreptate, or fi si flori care miros - e o invatatura de minte sa ma feresc de generalizare :) Urechelnita cred ca nu "ajunge" pana la voi, in Muntii Pindului.
RăspundețiȘtergere