Prin paduri

Nu sunt cel mai mare fan al toamnei dar nu pot sa nu remarc ce frumoasa e natura cand isi schimba culorile!

Intr-o tura cu masinile de teren (o modalitate perfecta de a patrunde pana in inima padurii) am observat tranzitia dintre verdele verii si culorile toamnei. Nu am putut sa nu remarc un lucru care, zic eu, este imbucurator si anume ca inca mai avem la noi in tara destule zone relativ salbatice, in care nu vezi vreun semn al trecerii omului pe acolo. O asemenea salbaticie este aproape imposibil de gasit in alte tari cum ar fi Anglia, spre exemplu. Dupa ce am cutreierat padurile in lung si-n lat, am urcat si pe Muntii Apuseni, mai exact pe Muntii Trascaului, unde ne-au intampinat casele specifice acestei zone, alaturi de capitele de fan si cativa locuitori care mai populeaza inca satele de munte din Apuseni. Pe la mijlocul zilei, ne-am oprit intr-o poiana in varf de munte pentru un picnic la 1000 de metri, cu o minunata priveliste si cu aer curat.

Ce interesante sunt brandusele de toamna; cresc doar in anumite spatii relativ mici, insa una langa alta, alcatuind parca un covor natural. Si asta in ciuda faptului ca ar avea la dispozitie portiuni imense de pasune montana. Sa fie oare din cauza solului?

In poza de mai sunt, niste doamne s-au aratat curioase de vizita noastra prin partile acelea. Mai jos, masina cu care am cutreierat padurile.