Peste noapte, fiind umezeala mare, s-a lasat o ceata densa si groasa, astfel ca, astazi de dimineata, nu se mai vedea nici macar pana la casa si gradina vecinilor.
Nu imi displace cand e ceata, ba uneori chiar imi place pentru ca imi da impresia de liniste. In gradina, printre pomi era o placere sa te plimbi, mai ales ca din cauza cetii nu se vedeau blocurile si betoanele din oras.
O inflorescenta de papadie, trecuta deja, cu stropi de apa pe ea; poate fi usor condundata cu un fulg de zapada.
Nucul urias din varful livezii, invaluit in ceata.
Plimbare de dimineata printre pomii desfrunziti si ceata groasa, care s-a incapatanat sa se risipeasca pana pe la ora 13. Apoi a iesit un soare asa de frumos!
Gutuiul, ultimul mohican din livada, singurul care mai are inca frunze pe el. Este ultimul dintre pomi care infloreste primavara, dar si ultimul caruia ii cad frunzele, acum, toamna.
Bobitele, udate de umezeala din are (oare stie cineva ce sunt, ca fructe de soc nu sunt?).
juri ca e un fulg de nea!
RăspundețiȘtergereLa prima impresie asa pare. Dar la o privire mai atenta observi ca e doar o floare trecuta de papadie:)
RăspundețiȘtergereE bine si cu ceata, o sa creasca ciupercile :)
RăspundețiȘtergereNici mie nu imi displace. Mi-as mai dori sa si ninga, dar am auzit ca zilele urmatoare sunt sanse mari:)
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAm admirat papadia, dar eu as manca strugurele. :) Stop-al-meu!
RăspundețiȘtergerePacat ca nu ai zis mai repede..ti-au luat-o altii in fata:)
RăspundețiȘtergere