joi, 27 noiembrie 2014

Poza lunii noiembrie

Am ajuns si la finalul ultimei luni de toamna, cu specificarea ca, cel putin in ultima saptamana a fost iarna de-a dreptul, cu temperaturi sub "-" dimineata si peste noapte.
Gradina este evident, goala, greu se mai gaseste ceva de fotografiat. Dar totusi mai e gutuiul, care este ultimul dintre pomi care isi pierde frunzele si chiar  mai are si acum inca vreo cateva pe ramurile sale. Astazi, am iesit la o scurta plimbare prin gradina. Cum a fost foarte frig, si de asemenea umezeala mare, s-a lasat o chiciura glaciala peste toata natura, iar ce a mai ramas din frunzele pomului au fost imbracate cu stratul de ace de gheata. In rest, gradina doarme, asteptand primele raze ale soarelui de primavara ca sa revina la viata.


duminică, 16 noiembrie 2014

Otetar rosu

Pentru a mai iesi putin din atmosfera alegerilor, va arat cateva poze cu ultimele culori din toamna aceasta- otetarul rosu (rhus typhina). Pozele sunt de saptamana trecuta, acum i-au cazut toate frunzele. In fiecare toamna remarc cat de frumos isi coloreaza frunzele acest arbust si ce nuanta intensa de rosu capata. Este frumos si vara deoarece are o tenta exotica, aducand a palmier. Are o crestere extrem de rapida, asa ca sa nu va mirati daca dupa un an de la plantare se face dublu. 



Si in final, bobocii de camelie pe care ii asteptam de atata timp. Mi-am comandat camelia in decembrie 2012 si de atunci nu am avut norocul sa infloreasca. Iata ca acum se pare ca daca ii merge bine, prin februarie-martie va voi arata florile de camelie.


miercuri, 5 noiembrie 2014

Despre vulcani

Vulcanii sunt formatiuni geologice rezultate din eruptia magmei (lava vulcanica) aflata in mantaua sau scoarta Pamantului dar ma opresc aici cu definitia stiintifica pentru ca restul de informatie despre vulcani o gasiti si pe internet sau in carti.
In locurile pe care le-am vizitat pana acum am avut de trei ori tangente cu vulcani activi. Prima data in Bali, o insula din arhipelagul indonezian, dupa aceea in Costa Rica, in 2012 iar mai apoi, anul acesta in insula franceza Reunion din sudul Oceanului Indian. Pot sa spun ca de fiecare data m-a fascinat nu doar peisajul vulcanic unic ci si curajul locuitorilor de a se afla atat de aproape de un astfel de "monstru tacut" care le poate aduce moartea in orice clipa.

In insula Bali cand am fost, in 2010, stiu ca am reusit sa vedem Vulcanul Batur doar fugitiv fiindca eram intr-un tur organizat, cu un autocar si nu puteam sa stam cat doream noi. Totusi, am remarcat ca inca se vede lava intarita de la eruptia din anul 1968 care nu permite vegetatiei sa creasca in zonele respective. De asemenea, in craterul vulcanului s-a format si un lac, care poarta acelasi nume. Asezarile omenesti se afla relativ aproape de conul vulcanic iar la o eruptie mai puternica exista pericolul ca lava sa inghita cu totul casele, ceea ce face ca viata aici sa fie sub un stres continuu, dar totusi cred ca oamenii s-au obisnuit deja cu ideea de a trai aproape de un factor cu potential fatal pentru ei.



Daca in Bali nu am avut prea mult timp la dispozitie de petrecut langa vulcan, in Costa Rica am stat o zi si o noapte cazati la un hotel pe un versant opus, cu o minunata priveliste spre acesta. Dintre toti pe care i-am vazut, Vulcanul Arenal are cea mai tipica forma pentru un vulcan, cu varful tuguiat mai mereu acoperit de o pacla de nori sau de aburul emis de el (nu mi-am dat seama exact ce era). Hotelul la care am stat avea o gradina superba cu doua piscine, orientate exact spre impunatorul munte, asa incat puteai vedea vulcanul stand in piscina inconjurata de plante care mai de care mai frumoase.


A treia, ultima si cea mai apropiata experienta a fost anul acesta in Reunion care este in sine o insula vulcanica, asa incat Piton de la Fournaise nu este nici pe departe singurul vulcan din micuta insulita franceza, insa este cel mai vizitat de turisti deoarece se poate ajunge pana pe platoul vulcanic unde, din loc in loc, se zaresc cratere secundare mai mici. Piton de la Fournaise este un vulcan deosebit de activ, ba chiar cand am fost noi acolo el fumega. Ulterior am aflat ca in iunie 2014, adica la doua luni dupa ce l-am vizitat, a si erupt.Este o senzatie incredibila dar si ciudata sa pasesti pe un platou vulcanic stiind ca poate sub tine clocoteste lava gata sa erupa in orice moment. Peisajul, desi sterp, este foarte interesant el constand in roci vulcanice si cateva tufisuri marunte ce cresc in amestecul de nisip rosu cu pamant argilos. Dintre toate locurile, aici m-am simtit cel mai "aproape", si la propriu si la figurat de un vulcan activ.